Mă gândeam că, de-a lungul timpului, am cunoscut oameni care sunt mari fani Serbia. Sârbii, cei mai drepți și mai buni dintre slavi, pana mea, niște uriași buni și blânzi etc.

Desigur, în mintea mea, răsunau și povestirile spuse în șoaptă de părinții mei, despre cum sârbii prindeau românii ce încercau să fugă din țară, îi umflau de bătaie, după care îi returnau autorităților comuniste, știind că vor fi condamnați la închisoare grea.

Și mă uit la ce bine stă Sebastian Ghiță peste Dunăre, relaxat bine mersi, la adăpost de urmărirea românilor, cu firmele lui funcționând bine mersi în aceleași afaceri cu statul și vărsându-i milioane, de la bugetul româniei, în conturi.

Și văd cu tovarășul Victor Ponta tocmai a primit cetățenie sârbă, ca orice pesedist care are probleme cu legea și se gândește din timp să se pună la adăpost.

Iar românia e una din puținele țări care nu a recunoscut enclava albaneză Kosovo, cea pe care Albania se pregătește să o anexeze, pentru că, nu știu dacă știați, și albanezii au visuri de hegemonie și povestiri de alea istorice cu imperiile albaneze care au fost mai ceva decât cel roman. Deși ei o au doar pe Ela Istrefi.

Da, eu pun la îndoială 100% așa zisa prietenie româno-sârbă. Cred că sârbii nu ne sunt prieteni pe niciun plan.
Simplu.