Acesta e un text inteligent, despre nimicnicia vieții, transhumanța internă a mioarelor din sufletul nostru, stereotipizarea trăirilor și corelația spațiu-timp în teoria lui Doniger.
În mod concret, dihotomia internă trăiri/speranță alterează clasicul morbid ce purcede convergent spre punctul de intersecție al spiritului iambic si, de ce nu, troheic.