Contul meu
Ieri stăteam și vorbeam cu mama unei foste prietene, despre viață, iubire, respectul față de soț, chestii de astea. Practic, doamna mă-sa era foarte supărată că fiica ei a făcut-o de râs și și-a abandonat soțul, a luat copilul și a plecat. Întâi a venit la mă-sa acasă. Dar mă-sa a început să îi explice că o face de râs, că nu are de ce să plece, că e om bun, fiecare mai scapă câte o palmă în familie, ce, crede că ta-so a fost vreun sfânt? Eheeee, la câte curve s-a dus, dar eu am știut să îl fac să vină acasă, să aibă copilul tată
Așa că femeia și-a luat copilul, a vândut tot ce putea vinde în 3 zile și a plecat din țară cu tot cu copil. Iar acum mă-sa, îndurerată, suna pe la cine știa ea că îi sunt prieteni, să afle unde e, să îi bage mințile în cap și să vină acasă că uite, Tudor e aici (Tudor îl cheamă, nu e nume inventat) și numai plânge după ea și se stinge de dorul copilului. Tudor nu făcuse decât să o bată pe nevastă-sa de a avut nevoie de copci la buză și ochi, pentru că o lovea doar cu pumnii în față, să simtă.
Și să mor dacă înțeleg. Nu înțeleg. Nu înțeleg părinții. Am un prieten care a divorțat de nevastă-sa, nepotrivire de caracter, în fine, nu se mai înțelegeau și au decis că cel mai bine divorțează, toată lumea fericită, nu își mai mănâncă zilele reciproc. Știți cine era cel mai mare inamic al divorțului? Mă-sa, frate, femeia care ar fi trebuit să fie alături de el și să îi dorească fericirea. Cu aceeași placă, vai, dar o face de râs, ce or să zică rudele ei, că a ajuns divorțat?
Tu, ca părinte, nu ar trebui să îi dorești copilului tău să fie fericit? Cum să fii tu, femeie și să zici că lasă, ce dacă te bate, e om bun, uite, vine acasă la tine, fii recunoscătoare că ai o familie.
Cum?
NU ÎNȚELEG.
NOU
Sa fie aceiași parinti care își pun copii sa recite poezii când au musafiri?
NOU
Voi ati vazut cum isi apara animalele puii? Cu ghearele, cu dintii, cu pretul vietii lor! Asa trebuie sa fim si noi cu puii nostri si pentru ei sa murim de gat cu agresorii lor.
Tanti aia ce-si critica fata abuzata si o vrea inapoi in pumnii aluia, merita plesnita peste ochi in fiecare zi.
Nu mai pot cu mentalitatea asta de dobitoci ce e permisiva cu barbatii ca ei pot sa fta tot si sa-ti rupa coastele ca “asa-s barbatii!”.
NOU
“a făcut-o de râs” – asta e miezul. Societate tribala. La baza e aceeasi mentalitate care in alte culturi se lasa cu honor killing si lapidari cu singura diferenta ca acolo legea permite.
NOU
“Frunza verde sloboda,
Gura lumii-i loboda”
NOU
cu varianta ”gura lumii n-o astupă nici pământul”.
NOU
A mai zis cineva pe aici o idee similară pe care o reiau eu acum.
Și-au trăit partea formativă a vieții într-o societate în care a avea legături sociale puternice (vecini, rude) era cheia care făcea diferența între a muri de foame și de frig sau nu. La propriu. Pentru ei “ce zice lumea” vine dintr-o șanț adânc săpat în creier unde vărul Costel îi făcea rost de un reșou, iar de la vecina Maricica mai lua câte o găină.
În rest, de acord, comportamentul ăsta e de căcat.
NOU
Cand am avut acum cativa ani o “boala crunta”, maica-mea a tinut cu tot dinadinsul sa nu spun nimanui din familie, sa nu o intrebe neamurile, ca ii e rusine. Ei iei era rusine ca eu am avut cancer.
NOU
banuiesc ca ai invins
NOU
Astra e trolling nu? Ca imi vine greu sa cred ca un om poate avea nivelul asta de retard, sa se gandeasca mai mult la rusine decat la faptul ca-i moare copilul.
NOU
… asta pentru mine ar fi un caz de sângele se face apa.
Sper ca acum ești bine și ca te-ai recuperat deplin.
NOU
Alive and kicking. Dar groaza a rămas. Pt mine momentul in care trebuie sa fac baie e cumplit, îmi e groaza că spalandu-ma pot sa dau iar de vreun ganglion inflamat, nu mă pot privi în oglindă etc. Nu cred că asta va trece vreodată, sau măcar prea curând.
Nu e trolling deloc. Maică-mea în general e ok, dar cu mintea schilodită de o viață trăită în comunism, când orice ai fi făcut se pedepsea printre altele cu “să îți fie rușine!”, “ție nu îți e rușine de ce ai făcut?!”, “m-ai făcut de râs!” etc. Generațiile de atunci au fost tarate de conceptul ăsta, in care trebuie să îți pese de părerea negativă pe care mister oarecare o pot avea despre tine.
NOU
Cum ar fi daca mama respectiva ar fi alaturi de fica in decizia ei de a infrunta un abuz? Nu cumva ar forta-o sa puna in perspectiva inactiunea proprie? Sa se infrunte si sa isi puna la indoiala deciziile luate in viata e foarte greu. Ar insemna sa recunoasca partea ei de responsabilitate, limitele proprii. Din pacate creierul mamei respective e facut varza si e foarte greu de reparat. E o decizie corecta pentru fica sa plece cat mai departe. E posibil dupa multi ani dupa ce isi reseteaza creierul mama respectivei sa poata sa reia relatia.
NOU
Pentru generațiile părinților noștri e foarte greu sa recunoască ca poate au greșit ca poate ar fi putut sa ia alte decizii sau măcar sa își asume pe deplin deciziile luate. Le place postura de victima perpetua: a sortii, a regimului, a partenerului, ai propriilor părinți. Din păcate inclusiv la mama mea parca vad puțină ciuda ca sunt “norocoasa” ca am un soț bun. Dacă ii spun ca nu e vorba de nici un noroc pur și simplu am căscat ochii bine la omul cu care am ales asumat sa îmi împart viata face urat.
Eu sa ii vad pe ai mei ca au o viata mai buna decât a mea ar fi minunat, nu m-as strâmbă ca “mvai, eu spălăm scutece cu mana și tu ai mofturi din astea ca îți iei aspirator robot” mvai, taica-tau era alcoolic și al tău te ajuta prin casa și cu copiii (casa în care și el sta, copiii care el i-a facut) din păcate cam asta e mentalitatea. Da sunt de acord cu tine: e vorba de neasumarea propriilor lor vieții și poate puțină invidie.
NOU
Bătuți în cap. Un bun prieten cu niște părinți din ăștia tâmpiți s-a împușcat acum 4 luni. 45 de ani, 2 copii mici… El și nevasta-sa au dorit sa divorțeze amiabil și civilizat încă de acum 3 ani. Părinți lor numai nu și nu, ca ei sunt cadre militare cu funcție cu renume în oras (un căcatel de orasel)și cum sa facă asa ceva? Mbun, tinerii rămân căsătoriți, dar fiecare cu treaba lui, de comun acord. Si-au găsit amândoi alte persoane și totul a fost ok pana când ar fi dorit și ei sa divorțeze ca oamenii normali și sa nu mai aibă “amanti” evident s-au băgat iar pe fir babacii. Ar fi mers toți 4 socrii la “amanti” sa le spună ca distrug o familie, presiuni la locurile lor de munca, fineturi din astea…
El Nu a mai suportat și si-a tras un glonț în cap. La înmormântare ma-sa lui il jeluia de numai…
As zice ca e o telenovela de nu ar fi o tragedie…
NOU
Eu am plecat dintr-o relație abuzivă și am avut parte de tot sprijinul părinților mei(financiar ,moral etc) și știu că am fost norocoasă.Nu au mentalitatea asta pe care o au multe persoane de vârsta lor(50-60) gen femeia sa facă tot în casă,femeia sa suporte.
NOU
Ma bucur mult ca ai avut curajul sa pleci și ca ai tai au fost alături de tine. Asa as face și eu dacă ar avea copiii mei nevoie de sprijin.
Sper ca acum ești bine.
NOU
@PSS, asta e cumplită.
cum mai trăiesc ăia (mai ales părinții lui) cu ei înșiși dacă copilul lor a ales să moară din cauza lor?!
ah, ca chestie, mama a fost bucuroasă pentru mine când mi-am luat aspirator-robot ”e bine că nu mai stai atâta aplecată, să te doară spatele”.
nu-i pot înțelege oamenii cărora le e ciudă că copiii lor o duc mai bine decât ei (în oricare din sensuri).
pfoaa, chiar trebuie să le spun mai des părinților mei ce părinți mișto sunt.
NOU
da, si nu imi vine sa cred ca am fost asa fraier. oricum nu ies acum din relatie pentru ca nu am ajuns inca la limita de suportabilitate. am avut o incercare in 2017, cumva lucrurile au evoluat spre normal dupa mult chin si cateva secvente mai violente si am zis ca in sfarsit ajung la lumina. dar teapa, incet incet lucrurile au alunecat iar spre zona nasoala, abuzuri, minciuni etc. faza stupida e ca azi am aflat ca practic toata perioada asta a fost o pacaleala, m-am intors 5 ani in timp. plm, nu stiu daca ma tin nervii sa o iau de la capat iar dar sper ca este totusi altceva, ca am evoluat ca oameni, avem alte reactii. daca trece si de camera deputatilor atunci cred ca e un moment bun sa renunt la relatia asta toxica cu romanica.
NOU
În zona moldovei, femeia știe ca “dacă nu te bate, înseamnă că nu te iubește”
NOU
pai e la fel cum pirandele sunt cele mai vajnice promotoare ale traditiei maritisului de la 12 ani.
ca sa nu fie ele ultima za a lantului vicios.
NOU
In general mamele tind sa aiba comportamente dinastea toxice in relatia cu copii lor… e o chestie psihologica, in mare parte din cauza relatiei de putere fata de copii si lipsa puterii fata de sot din tinerete.
NOU
Adică, imbecile.
NOU
Pentru generatia lor gura lumii e valoarea suprema. Taica’miu a murit cand eram adolescenta si mama s-a comportat de parca era nu stiu ce rusine.
NOU
Da’ la biserica merge?
NOU
Nu mai am măsline.
NOU
Pt limba?
NOU
Mane, alea culese din iarba de pe langa oi nu-s masline
NOU
Cum a plecat cu copilul din tara dacă tatăl nu era de acord???
NOU
Unde zice ca nu era de acord? Parintii au, in general, asa cum am eu si toti prietenii mei, procuri pentru ca sotia mea sa poata iesi din tara cu copilul, daca vrea, cand vrea.
NOU
De obicei procurile se fac ori pana când e valabil pașaportul copilului, asta poate însemna o valabilitate de între 2 și 7 ani, sau chiar pana la majoratul copilului. Deci e posibil sa fi avut procura de dinainte de despărțire. Și eu am procura de la soț pana au copiii 18 ani și și eu am făcut pt el tot asa.
NOU
Cu tupeu.
NOU
Aaa, nelipsita si vesnica mentalitate de Ev Mediu timpuriu!
Noi aici in bula asta de utilizatori de interneț nu concepem asa ceva, ceea ce e si normal. Pe de alta parte, multi dintre concetateti au o mentalitate complet diferita, alte standarde, care in trecut constituiau normalitatea. Stim cu totii ca pe vremuri iti puteai chiar ucide consoarta in bataie si nu pateai nimic. In unele tari inca o poti face! Cred ca solutia e ca astia cu astfel de gandiri sa dispara (crapa de batrani) sau, cum a fost cazul prezentat, sa te rupi de oamenii astia cu totul.
Educatie cred ca nu se poate face cu acesti oameni pe subiectele de acest gen.
NOU
Ideea e ca parintii vor sa se mandreasca cu odraslele. Un divort i-ar face “de rusine” in fara rudelor si vecinilor. Cum mai pot da ei ochii cu vecinii dupa asa ceva dupa ce au pus poze cu ei impreuna pe facebook?
NOU
Cand eram in liceu am cunoscut dragostea vietii mele, sau cel putin asa credeam eu. O sa avem copii impreuna si o sa ne casatorim, eram indragostita de nu vedeam clar in lumina zilei. Maica-mea ceva femeie cu capul pe umeri, divortata de prin 1970 si care avusese de-a face cu tot felul de barbati, mi-a explicat ca respectivul nu e ok si ca nu exista “respect”. In fine, evident ca eu am insistat, pana intr-o seara cand aveam vreo 20+ ani si specimenul era “un pic” baut. Deci m-a batut ca nu am vrut sa stau in bar cu el, sa bea. Bai m-a batut pe strada si nu s-a bagat nimeni. In seara aia m-am dus la mama acasa care mi-a spus ca “acum am inteles si eu ce zicea ea”. Nu, nu m-am intors, desi respectivul ma cauta si acum, suntem amandoi casatoriti si avem copii, au trecut 20 de ani de atunci dar eu sunt “marea lui iubire”. Hai sictir!
NOU
Deci fiica-mea are 16 ani.
Doar daca se uita careva urat la ea o sa aiba nevoie de spitalizare.
NOU
vezi, nu gândești crestineste
NOU
Mie mi se pare foarte crestinesc. Implica faptul ca ala inca respira. Milostenie.
NOU
Mai ales femeile, mamele insista sa se ramana in relatia de rahat sau sa faci cacaturi care nu le vrei sa le faci. Mamele si stiu sa te manipuleze emotional pt ca stiu ce butoane sa apese, ele de obicei le-au si programat in timp. 🙂
NOU
Asta merge in ambele sensuri. Mai ales daca domnul meu din dotare nu ii convine ei. Era sa ne despartim din cauza ei… Santaj sentimental, bagat gargauni in cap, si asa mai departe. Pana am deschis eu ochii. Dupa o mega cearta cred (sper) ca a inteles ca in relatia mea, ea nu are ce sa caute. II convine, bine. Nu, iarasi bine. Sunt suficient de bine cu capul sa stiu si singura ce pot sa accept si ce nu. In cazul de fata, am un om care ma sustine, ma iubeste, face de-ale casei la fel ca mine, e un tata bun, “frumos si devreme acasa” :)) Si nu, nici nu ma bate! Deci… Nu mai accept comentarii de genul.
Parintii pot face mult rau in ambele sensuri. Sper din tot sufletul sa nu ajungem vreodata sa ii facem asa ceva fiului nostru.
NOU
știu sigur că părinții mei, dacă și-ar da seama că sunt într-o relație abuzivă, ar fi primii care m-ar ruga să plec și mi-ar oferi tot suportul posibil, incluziv financiar.
dacă aș fi de mai mult timp într-o relație abuzivă și aș găsit puterea să plec, maică-mea cred că ar da petrecere.
anul trecut am ajuns acasă făcută pilaf de la muncă, în concediu medical pt ”episod depresiv-anxios”. nu m-a durut gura să zic unor (puțini totuși) oameni despre asta, de față cu părinții mei, pe model ”nu faceți ca mine, că uite unde ajungeți și dacă tot ați făcut-o, mergeți la medic să vă tratați”. niciodată nu i-am văzut pe ai mei măcar uitându-se urât la mine, d-apoi zicându-mi ”să nu mai zic la alții, că e rușine”.
au avut și ei bubele lor, au încercat să și le asume, dar niciodată nu m-am îndoit că nu m-ar susține până-n pânzele albe.
NOU
Frica de gura lumii cauzeaza multe nenorociri si familii nefericite. Parintii mei, care nu se intelegeau de dinaintea nasterii mele, este posibil sa fi fost si ceva batai dar cu mine de fata niciodata, n-au divortat, pentru ca parintii mamei desi aveau posibilitati n-au vrut sa o primeasca pe mama inapoi acasa, ati ghicit, de gura lumii si pentru ca nu voiau sa ii faca de rusine in sat.
Propria mea mama a sarit la bataie la mine cand aveam 16 ani, pentru ca ceva bosorogi din sat i-au spus ca m-as fi ascuns si cine stie ce as fi facut(sex, la sex se refereau) de ochii lumii cu nu stiu ce baiat din sat. In loc sa ma apere si sa le zica respectivilor “mai usor cu voyeurismul bosorogi perversi ce sunteti”, mama mea a sarit la bataie ca sa le arate ce parinte responsabil este si cum ea face tot ce poate, dar eu sunt “samanta rea”.
Acum, e posibil sa fie mai nasol in mediul rural, dar nici cu orasele nu mi-e rusine.
NOU
De ce ar trebui sa-ti pese de ce cred niste inapoiati? Trebuie doar sa li se spuna ca sunt expirati si nu toata lumea are aceleasi valori ca ei. Nu le convine, asta e.
NOU
“Ne faci de ras”
“Ce-o sa zica lumea?”
“Ce zic eu la omeni cand or sa ma intrebe?”
“O sa rada lumea de noi”
“Tu nu stii ca asa sunt barbatii?”
“Tu faci ce vrei si noi nu mai putem sa scoatem capul in lume de rusine, cine a mai auzit asa ceva”
“Mai taci si tu din gura aia si nu-l mai cicali”
Mana sus cine recunoaste discursul si mai ales empatia din el.
NOU
Când am divorțat prima dată n-am spus nimănui din familie.
Când a aflat maică-mea, m-o sunat disperată să-mi spună că trebuia să fac consiliu de familie, că draci, că laci. I-am zis frumos să-și vadă de viața ei și să-și țină parerile pentru ea dacă vrea să mă mai vadă la față. O amuțit.
Când am divorțat a doua oară n-a mai zis nimic.
Părinții trebuie ținuți la distanță, dacă nu te respectă.
NOU
da’ de ce spanacu’ meu consiliu de familie? familia trăia cu aia?!
îmi pare tare rău pentru voi oameni buni. atât pentru ce-am citit în articolul ăsta, cât și pentru ce-am citit în altele. vă îmbrățișez. pe cuvânt.
acum înțeleg și eu de ce multă lume pare cu țigle lipsă și unele probleme la căpuț. cum să nu ajungă așa cu astfel de părinți, background, viață!
NOU
@ady-p: maică-mea e genu’ ăla de om căruia dacă-i dai un deget îți ia toată mâna.
Au trecut 9 ani de-atunci, așa că acum e cuminte.
NOU
Tudor venea acasa la familia traditionala.