Ca orice rromân, începând de la o vârstă fragedă, doctorul meu a fost farmacista de la colț.
Sărumâna doamnă, mă doare-n gât, am un junghi în stânga, fac pipi galben, am genunchiul zdrențe și tot felul de interpelări pe care draga de ea, farmacista, le trata cum putea ea mai bine. Da știu, e greșit, dar sunt sigur că și voi făceați la fel.

Și din cauza asta am căpătat o relativă încredere în tagma farmacistelor, sau hai, a farmaciștilor, deși mi se pare extrem de lame să fii farmacist sau infirmier (știu, nu e așa, dar dacă mie mi se pare lame, nu ai ce să faci).

Din păcate, încrederea asta mi-a fost zdruncinată în timp, de tot felul de petarde aflate după tejghea, care nu fac decât să repete învățăturile agentului comercial de la Farmexpert sau alți distribuitori de medicamente, fără să se gândească la responsabilitatea pe care și-o asumă recomandând tâmpenii.

Da, pot înțelege să îmi recomanzi Claritin, că se face push pe piață pe prostia aia de antialergic, deși eu am nevoie de Xyzal, să spunem. La urma urmei, tot antialergic e și ceva ceva, tot face.

Dar când eu te întreb de o cremă pentru copii mai bună decât Bepanthene și tu îmi recomanzi o cremă de corp emolientă, deja s-a întrecut măsura. Bine, vinovatul e tâmpitul care a dat bani pe ea, dar asta nu exclude mizeria de om, care în locul unui medicament recomandă un unguent. Dacă lângă mine nu era un om mai inteligent, recte mama copilului, să se uite pe prospect, nu-i așa că făceam o mare treabă?


Am scris asta pornit de o farmacistă cât un degetar, din Cora, căreia i-am cerut alt tip de pansamente sterile decât cele pe care mi le dădea ea cu gentilețe, desigur mul mai scumpe. La care domnișoara îmi spune senină

Să știți că acelea nu sunt sterile.

Asta deși pe ambalaj scria MARE Pansamente sterile. Nevoia de comision a mai lovit o dată.

Mizeria din noi….