o-que-e-macumba
Scris de Nea Ilie de la Sculărie

Era pe la începuturile carierei mele ca visător-șef, scriam versuri la un cerc literar unde veneau câțiva boșorogi și restul doamne de-astea mai rubensiene care lăcrimau la fiecare epitet, când brusc, elanul meu și-al unui finlandez a fost tăiat — al meu de o invitație, al ăluia (probabil) de o drujbă.

Pe scurt, Ion, un bun amic din copilărie mă invita în Germania să învăț butoanele la tastatură. Erau niște cursuri la o universitate unde era ăsta student și s-a gândit la mine, lucru pentru care îi sunt recunoscător și azi. Acum cred că tuturor vi s-a întâmplat ca fiind într-o țară străină să zici ceva în românește și să ți se dea replica tot în românește. Eh, ni s-a întâmplat și nouă tocmai când admiram peisajul pe la Konigsee.
– Bă, ce bună-i asta , zice Ion nestingherit.
La care ea îmbujorată…
– Știți românește?
– Nain, nain, doar practicam și noi așa că vrem să facem o excursie la Bran.

Având acest episod în minte, de când m-am mutat în SUA am zis că nu mai zic nimic nepotrivit cu voce tare, nu contează ce limbă se vorbește, mai ales aici în țara asta unde totul e pe bază de lege și poliție cu pulanul răsculat.

Mai anul trecut vine Vali, un prieten din Colentina, să muncească temporar la o firmă de construcții de-aici. Are ăsta un spirit de organizator că i-au făcut ăia prelungire de contract și l-au ținut mai mult decât planificase el așa că i se cam făcuse dor de nevastă că de două zile numai după păsărici se uita și mă antrena și pe mine în discuții de-astea – îmi cer scuze cititoarelor:

Doamnelor, domnișoarelor, vă iubesc pe toate (care vreți și dovezi puteți lăsa mesaj la senior) dar, așa e bărbații: porci și impresioniști. Admirăm natura în orice ocazie. Și-mi zice Vali într-o zi…
– Hai bă, fosilă, ieșim și noi să prospectăm prețurile la pătrunjel?

Și cum ne plimbam noi prin supermarket cu un căruț cu trei mere în el trece pe lângă noi o piesă de culoare cu cerculețe generoase de mi-a stat muza ascunsă.

– Sssăăă-m’ trag una, zice Vali, ce bună-i cioara astaaa.
La care afro-americanca se întoarce și-l ia pe-ăsta de guler:
– Și-ai zis oăi? Pi șini fași tu șioară?

Opaaa, zic, ia uite unde era Macumba de Vaslui…
Și aflăm că fata făcuse facultatea la Iași, știa bine românește (cu accent de Pașcani) și ne-a luat ceva timp s-o convingem să nu sune pe la poliție că de când e băiatul ăla urecheat cel mai tare-n Uașintăn ăștia nu știu altă poezie decât discriminare, sexism, rasism, chiar și când nu e.

Am îmbunat-o cu o invitație la sarmale și la șoric de porc – pe vremea aia nu-l știam pe Mișu — și-am tras niște chermeze cu ea și bărbată-su de nu mai scap de ei acum, nu e uichend să nu se înființeze cu burgării în sacoșă pe la mine, cică-n schimb de experiență.