Nu credeam să-nvăț a muri vreodată. Dacă nu ești vreo fire deep și analitică, aceste cuvinte nu prea au sens mulți ani în viața unui om. Până când un eveniment personal sau, iată, unul mondial, te lovește în freză ca un jab bine direcționat și îți dai seama Ho bre, auzi, cică mai și murim, auzi belea la el, nemuritorul lu’ mama.

Cred, tind să cred că această pandemie (mor cu proastele alea de la tv care sunt cu NOUL coronavirus, de parcă am avea coronavirus la fiecare 2-3 luni) a schimbat multe din concepțiile oamenilor legate de apropierea de semenii lor, apropierea de prieteni și de rude. Și nu a fost nevoie decât de puțină carantină.

De exemplu, toate rudele mele sunt la Mitocu Dragomirnei și în Botoșani. Am 2 surori prin Medigidia, dar cu ele mă văd la nunți și înmormântări, iar de murit nu a mai murit nimeni pe care să îl cunosc, în ultimii 10 ani. În rest, toți oamenii dragi din viața mea, toți cei care mă cunosc de pe vremea când mergeam de-a bușilea, toți cei care mi-au dat un șut în fund când trebuia sau o mângâiere dragă când îmi era greu, sunt acolo. Sunt în carantină, sunt blocați de lume.

Sunt vreo 4 ani de când am fost ultima oară acolo. Și am fost doar pe fugă, ne-am văzut, ne-am pupat, am plecat. Și nu i-am văzut pe toți. În fiecare an îmi propuneam să îi văd, în fiecare an mă gândeam că trebuie să mă duc să îmi vadă copiii și să se cunoască, în fiecare an am amânat, din varii motive, niciunul foarte serios.

Acum mă simt rupt de ei și am impresia că nu o să îi mai văd niciodată. Știu că e o tâmpenie și că nu e așa, dar în felul acesta mă simt, tot îmi vine să inventez ceva și să mă duc acolo, să ne îmbrățișăm, să râdem de corona, de LuCOVID (bine, nu total, pentru că majoritatea dintre ei este penelistă) să refuz hlizindu-mă rugămințile lor Dar hai Cetin să îți tai o găină, hai să îți dau un sac de cartofi, obișnuiți fiind cu copilăria noastră comunistă, când carnea sau cartofii erau, la propriu, marfă de contrabandă.

Și nu am cum să ajung. Iată. Și sunt introvert și nu îmi place să vorbesc la telefon, pentru că nu știu ce să spun și tot așa. Dar mi-s dragi și mi-e dor de ei.
Același lucru despre ieșirile cu prietenii.
Cetin, ieșim diseară în fabrica, hai cu noi. Nu pot, bro, sunt prins până peste cap cu treabă, ziceam eu, îmbrăcat în deshabilleuri de casă, tolănit pe canapea și uitându-mă la Netflix.
Ce mult mi-ar plăcea acum să mai primesc o invitație de asta. BIne, probabil aș refuza-o, iarăși, dar mi-ar plăcea.

Ideea e, nu mai amânați. Nu suntem și nu sunteți nemuritori. Vă puteți trezi mâine că primiți vestea că a murit de COVID. Și nici măcar să mergeți la înmormântare nu puteți. Nici măcar la revedere. Sunați-vă prietenii, rudele, fiți mai umani și mai grijulii cu cei dragi. Pentru că atunci când pleacă, pleacă de tot.

22 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Manastirea Dragomirna, Mitocul Dragomirnei – am fost acolo in 5 martie. Apoi la aeroport, la Suceava, spre Bucuresti. Nu imi vine sa cred acum ca Suceava si zona limitrofa e inchisa, ca stau in casa si ma uit la tv cum se numara decese si medici care dezerteaza.

    cum spuneam: CARPE DIEM!

    2

    • #2

      la cat de incompetenti sunt cei de la spitalul de la Suceava, nu ma mira ca din cauza spitalului s-a dat corona in toata zona, chiar daca au avut si ghinion.

      1

    • #3

      Cred ca sunt doua abordari.1.Medicii cu echipamente care-si consulta pacientii de specialitatea lor,iar daca n-au echipamente sa faca cu schimbul,in functie de echipamentele pe care le au.Fagarasul,zic,procedeaza corect-ramane un spital in picioare in tot jud Brasovul.2.Medici si asistente de toate specialitatile merg sa ingrijeasca 5-10 pacienti de COVID.Spitalul se inchide.Sa va vad cu boli grave,fara medici de specialitate,urland ca canii,cum urlau bolnavii de ciuma.Chestia la Orastie-in policlinica vin operati de cancere la Cluj si Timisoara.Policlinica e inchisa si toata asistentele merg pe ture sa ingrijeasca 5 persoane ,suspecte COVID,ca asta-i ordinu.Sa-i vad pe operatii de boli grave unde se ingrijesc.Cu toata simpatia,am vrut sa va faceti o imagine.Operat de la gat pana la buric se uita in oglinda,ca policlinca-i inchisa.Toata lume se ocupa de COVID.Nu mint.

      6

  2. #4

    Suntem in Anglia( eu, jumatatea si 2 pitici) si aveam bilete sa mergem de Paste acasa. Bineinteles ca totul a cazut si acum ne dam seama cat de dor ne e de toti de acasa, cat de mult ne lipsesc multe. Ne gandim serios daca se merita sa traim departe de ei si daca nu cumva am fi mai fericiti acolo. P.S: poate e doar emotie de moment ce va disparea odata cu (speram) pandemia sulii.

    16

    • Nu va disparea.

      Confortul psihic e foarte valoros. Nu l-as evalua ieftin de loc.

      Pana si faptul ca auzi in jurul tau o limba cunoscuta, si nu tb sa te incordezi ca sa intelegi ce vrea lumea pe strada, valoreaza minim 2-300 euro/luna.

      18

    • Suntem in Anglia, la fel, jumatatea si 2 pitici, in 10 ani am facut eforturi considerabile sa aduc fratele, varul, cativa prieteni. La fel, am facut tot ce am putut sa formez un cerc de familii, romani, cu care acum (ma rog.. pana in pandemie) petrecem toate sarbatorile, aniversarile, share-uim tot. Revelion 2020 a fost strasnic, inainte sa se inchida tara am avut un sarbatorit unde ne-am distrat extraordinar de bine, sa ne tina o pandemie intreaga. Sunt norocos. dar mi-am si facut norocul pe ici pe colo

      5

  3. #7

    vizitele ”de sarbatori” la ”cei dragi” e recomandat sa le evitam in primavara asta!
    ca sa avem parte de mai multe in viitor!

    7

  4. Ciudate mai sunt mladierile firii umane, nu-i asa? Acum ceva vreme am facut un exercitiu zilnic, pe o perioada destul de lunga: imi trasasem in fiecare zi, ca seara urma sa mor. E un gand apasator, si-ai capul plin de o haita de dorinte ca niste guvizi flamanzi; fiecare-si cere dreptul de-a fi cea mai importanta, dar dupa cateva zile incepi sa gandesti mai limpede si multe se triaza de la sine. Ca sa nu mai vorbim de perspectiva: mama, ce misto e rasaritul si dimineata in sine, cafeaua ghiogartaind fierbinte pe gat, apusul, ploaia, chiar si soarele ala de Baragan, care parleste si ultimul gand din capul tau. Cred ca e perioada in care am reusit sa ma fac si mai antipatic decat inainte fata de majoritatea celor din jur, caci incepusem sa-mi triez interactiunea dupa simpla intrebare: as vrea sa ma dedau socializarii cu individul asta cu o ora inainte sa crap? as vrea sa il vad la capul meu? si chiar daca as vrea, oare ar veni?
    Inca mai fac acest experiment, dar, mi-e teama, nu zilnic, insa multe lucruri au ramas impamantenite…
    Probabil nu-i un exercitiu cu rezultat fix: pe mine m-a facut doar si mai introvertit, poate pe altii i-ar face doar mai expansivi, dar recomand oricui sa incerce sa suporte gandul asta macar cateva zile, doar asa, sa vada ce iese.

    9

    • #9

      :))) aideplm. eu daca fac exercitiul asta chiar ma izolez de tot/toti. am o mare problema in a deschide o discutie cu o persoana (bine, persoanele de sex feminin ma fac sa fiu complet idiot si chiar nu pot sa dechid gura, zici ca-s cel mai mare cretin de pe planeta 🙂 ), iar daca ma gandesc ca seara o sa mor…chiar o sa-mi bag pla in ea de interactiune sociala, o sa vorbesc cu cei din familie si cam atat.

      3

    • #10

      esti introvert, no biggie. asa esti tu. cand o sa accepti asta si o sa intelegi ca nu e ceva neaparat rau, ci face parte din tine, nu o sa iti mai fie greu sa vorbesti cu o femeie

  5. Hai, iartă-le pe alea de la TV, că din 1930 avem coronavirus. Și da, există o grămadă de coronaviruși, nu mă apuc să înșir ce scrie pe wikipedia, căutând “tipuri de coronavirus”.

    Numai că ăsta de acum este vedetă pentru că a băgat o planetă în carantină și recesiune…

    Legat de ce spui tu aici, sensibil scris, așa ne spunem de fiecare dată după ce ni se întâmplă un necaz. Sper că de data asta chiar să învățăm ceva. Și să aplicăm.

    13

  6. câțiva își vor schimba mentalitatea și stilul de viață, după această pandemie.

    2

    • #13

      Nu cred, pentru alții poate fi chiar un avânt, majoritatea fiind bătrâni scapă de plata pentru o mulțime de pensii 😀 la politicieni garantat n-o se schimbe nici o mentalitate

      2

  7. #14

    Nu pot sa nu observ asemanarea dinte pandemia asta si Craciun 🙂
    Lasand la o parte sentimentalismele de moment, care sunt bune, nu zic, o data, de doua ori pe an ar trebui luate in calcul, cand o sa revenim la normal o sa ne amintim ca anumite rude nu sunt chiar asa de misto, ca multi prieteni de fapt sunt doar colegi de bere, ca asa cum tu nu i-ai mai sunat pe unii, nici ei pe tine, etc.

    9

  8. #15

    Ziua 35 de carantina, mai am de asteptat pana dupa pastele catolic cand poate se va relua incet incet cursul firesc al vietii. Primul lucru va fi o escapada la mare.

    1

  9. #16

    o laie. nu pleaca nimeni de tot. am vazut eu in film aseara. bunica lu’ vaiana era diavol de mare tatuat. foarte tare.
    si-a descoperit cineva ceva hobby-uri deosebite de cand se sta acasa? case din bete de chibrit, gravura in branza, numarat molecule etc???

    2

  10. #17

    Cetin- mergand pe firul lui “Nu credeam să-nvăț a muri vreodată.” imi permit sa trimit urmatoarea poezie (in special ultima strofa)- M. Eminescu – “La steaua”

    La steaua care-a răsărit
    E-o cale-atât de lungă,
    Că mii de ani i-au trebuit
    Luminii să ne-ajungă.

    Poate de mult s-a stins în drum
    În depărtări albastre,
    Iar raza ei abia acum
    Luci vederii noastre,

    Icoana stelei ce-a murit
    Încet pe cer se suie:
    Era pe când nu s-a zărit,
    Azi o vedem, şi nu e.

    Tot astfel când al nostru dor
    Pieri în noapte-adâncă,
    Lumina stinsului amor
    Ne urmăreşte încă.

    5

  11. #18

    Offtopic: esti ok ? 🙂

    1

    • #19

      :)))))) dada

    • #20

      M-au bulversat un pic pozele :)) combinat cu articolul, cu milionu’ de la tine si zoso. Spor in continuare si sanatate!

      0

  12. #21

    Eu am avut o semi revelatie cand tata a facut 60 de ani; nu am o relatie foarte apropiata cu el cum am vazut la altii, probabil pt ca amandoi suntem cam definitia introvertitilor… insa in acel moment m-a izbit: il mai vad si vorbesc cu el cativa ani dupa aia doar amintiri.
    Si culmea e ca stam la ~700m distanta.

    Luna urmatoare ar trebui sa iasa la pensie (ceva anticipat, are vreo 40+ ani de munca), sper sa ne vedem mai des.

    4

  13. #22

    Cand organizezi o intalnire cu cititorii? Inainte mai ieseai in lume, mai te vedeau si oamenii de rand…

    0