Să presupunem că eşti tânăr şi cu sângele în fierbere. Drept urmare, ai prietenă, de preferinţă una cu sângele la aceeaşi temperatură, ca să puteţi să vi-l schimbaţi între voi, altfel tu rămânând cu fiertura şi cu boala numită popular umflătură, sau nepopular testicule pline şi nedeversate.

Stabilind noi deja tipologia acţiunii, să presupunem că e o călduroasă zi de august, mama prietenei tale e la ţară, iar tu, în cucul gol, amplifici caracterele canibale feminine ale prieteni tale. La prietenă acasă.

Moment în care se aude uşa la intrare şi o voce cristalină precum vocea lui Narcis Ianău, strigă: `Honeeey, i’m hooome`. Hait, e soacra. Sau nai, viitoarea soacră.
E clar, primul lucru care ţi se întâmplă, este să îţi îngheţe sângele în vine, fugind din toate capetele direct în picioare, pe care le simţi brusc grele şi de nemişcat.

După care evaluezi posibilitatea de a sări de la etaj. O idee destul de proastă, având în vedere că sunteţi la etajul 8. Logic, o înjuri pe canibala de lângă tine, că nu s-a gândit că poate la un moment dat în viaţă, o să ai nevoie să sari de la balcon.

Aşa că te refugiezi, gol şi neajutorat, în balcon. Unde încerci să te îmbraci făcând cât mai puţin zgomot posibil, măcar în chiloţi, spre a putea fi pedepsit demn şi cu capul sus, nu să primeşti de la viitoarea soacră epitete de `micuţul, trandafiraş, păsărel, clitorel` sau alte glume pe seama dimensiunilor comorii familiei. Şi dealtfel, ştie oricine că la spaimă, se micşorează ca la apă rece.

În timpul ăsta, prietena o ia pe soacră şi o duce în bucătărie, exultând de fericire că a venit acasă, încercând să îţi lase timp să găseşti o soluţie, să faci ceva să scapi.

Şi soluţia vine. Te îmbraci total, fugi în hol, deschizi uşor uşa, după care o trânteşti, strigând `E cineva acasă?` Prietena iese din bucătărie, te pupă, tu intri triumfător, saluţi soacra cu o mişcare largă, strigând în sufletul tău `Am scăpat, sunt masculul alfa, habar nu are de nimic`

Din păcate, eşti îmbrăcat cu cămaşa lui tata-socru…