M-am uitat cu pasiune la Jocurile Olimpice, cât am putut. Mi-a plăcut? Cam meh. Idiotică organizarea, simulacrul ăla de anticovid vomitiv, a fost cam de rahat, să fiu sincer.

De altceva voiam să zic.
Despre sportivii care greșesc startul la competițiile atletice.
Până în urmă cu mai mulți ani, regula era simplă. Cine greșește startul de 2 ori, pleacă acasă. Cumva decent, normal, asta e, o dată greșești, a doua oară ești prost și pleci.

După care au intervenit televiziunile, cărora multiplele starturi greșite le stricau orele de difuzare și nu faci de astea cu orele de difuzare. Și au pus presiune pe federații și CIO și regula s-a schimbat. Așa că de prin 2004, cred, până în 2010, primul start era avertisment, al doilea eliminare.

Nu am nimic cu genul acesta de reguli în circuitele Grand Prix, făcute pentru bani, unde se aduc iepuri plătiți și alte tâmpenii de astea. Dar când vorbim de Olimpiadă, patru ani de pregătiri, ca să ajungi să fii trimis acasă fără măcar a avea o șansă de luptă, de dragul televiziunilor, e o bătaie de joc.

Eurosport parcă a avut, la un moment dat, ideea măreață de a reduce timpul de gândire pe lovitură, la snooker, la 1 minut, pentru că vai, se deregla programul construit cu atâta migală. Nu le-a ieșit, dar dacă le iese, atunci va fi momentul când nu mai privesc snooker la tv.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.