România, 2020.
Nu există educație sexuală nicăieri. NICĂIERI. Responsabilitatea este lăsată în seama părinților, români majoritar analfabeți, sau dacă nu analfabeți clasici, doar simpli analfabeți care nu înțeleg un text. Aceiași părinți majoritar religioși de la toate referendumurile, părinți care își calcă în picioare copilele dacă îndrăznesc să aibă un prieten.

„Noi nu încurajăm aceste întreruperi de sarcină. Nu se consideră responsabilitatea ministerului un act care este o voință personală. (…) Obligația medicului nu există în cazurile de avort la cerere. Obligația medicului este de a salva viața fătului sau a mamei în momentul în care o sarcină nu poate fi dusă la capăt. Iar Ministerul, v-am mai spus, vă mai repet încă odată, că poate așa înțelegeți ceea ce vorbesc eu, limba română, Ministerul încurajează natalitatea. (…) În 2020, dacă îți dorești să nu ai un copil, există contracepție.”

Declară o vită împuțită, Oana Grigore, purtătoare de cuvânt a ministerului sănătății.

Ok, eu înțeleg de aici că, total contrar legii, spitalele din românia nu mai fac avorturi la cerere. Adică ditamai nesimțita de la Minister ne silabisește, ca să înțelegem, că aceasta e direcția ministerului.

Mă scuzați, ne-am transformat, peste noapte, în Polonia, stat agresiv creștinopat? Există cumva în vreo minte imbecilă de la Ministerul Sănătății ideea că o femeie, dacă nu vrea să facă copii, o să îi facă pentru că așa a gândit o jegoasă de la MS? Vrem să ne reîntoarcem la vremurile decrețeilor, doar că acum mascat, ca să își aducă aminte jegul acesta câte femei au murit din cauza avorturilor făcute pe mese murdare?

Dar nu e nevoie, pentru că, deja se întâmpla asta!!