Băi, eu rămân siderat când aud dume de genul ăsta. Deci tu, reprezentant sindical, te duci la întânire cu ministrul muncii, reprezentând câteva milioane de oameni rupţi în fund, cu salarii de mizerie şi ai DISCUŢII AMICALE?? Din care nu rezolvi nimic, dealtfel.

Vă imaginaţi discuţiile de genul ăsta?

– Ce faci frate?
– Bine şefu, uite cu băieţii afară, am făcut o horă, un dans de pinguin, mai un covrig, un ou, chestii clasice de revoltă socială.
– Înţeleg, înţeleg. Respect asta. Şi voi ce vreţi de fapt?
– Păi zic băieţii că ar vrea salariul mai mare.
– Frate, îmi pare rău, aş vrea, dar nu se poate.
– Bine, coa, hai că ies să le explic.
– O kapa. Ne vedem diseară?
– Da şefu, rămâne la bere. Salutări soţiei.
– Da da, sărutări de mâini familiei.

Înţelegeţi? Ăsta e protestul sindical la noi. Nu acţiuni în forţă, nu pichetări ale sediilor de guvern şi parlament, nu ciocniri cu jandarmii. Nu. Discuţii amicale, dansul pinguinului, după aia fuga acasă, că la 4 începe Narcisa Sălbatică…