Afișul de mai jos este în toaleta unei benzinării Mol, pe drumul Cluj – Timișoara. Mesajul, de un țățism complex, mi-a atras atenția prin faptul că poate provoca râsul pe un blog, cum ar fi blogul subsemnatului.

Totuși, nu mă pot abține la o scurtă reflecție pe tema acestui afiș.
Oare, atunci când l-au scris, ce au luat în considerare grobienii vânzători de chipsuri și benzină din satul respectiv? Că oamenii, citind acel afiș, își vor schimba impetuos atitudinea și vor deveni mai buni, mai blânzi, mai anali?

Lăsăm la o parte faptul că o simplă coală de hârtie îi jignește pe TOTI cei ce își leapădă nevoile pe porțelanul benzinăriei. Ci cugetăm doar la faptul că acel om, care scrie pe pereți cu propriul răhățel Iubesc poezia bacoviană se va emoționa de la textul spumos și revigorant și va trage apa, în timp ce șterge cu talpa urmele de urină de pe colac. Pentru că așa educi oamenii să fie curați, înjurându-i anonim, în timp ce ei sunt singuri și anonimi într-o încăpere, nu menținând o curățenie bec la closeturi și impunând prin asta respect.
Păi nu?