Mi se pare teribil de dubios că a câștigat mizeria aia de număr cu jigodii care fac sluj la zăhărel. Este o bătaie de joc la adresa oamenilor care chiar au muncit ca să ajungă pe scena aceea. Dar sincer să fiu, puțin îmi pasă.

Emisiunea de anul acesta mi s-a părut cea mai proastă din istorie. Hai, poate proastă e un cuvât greu. Slabă sună mai corect. Da, a fost o ediție slabă, în care jurații au ales niște numere fără nici un fel expresivitate, totul concluzionat într-un final apoteotic de prost, încununat cu victoria unor câini care știu să se rostogolească.

Iar dacă nu mă credeți că a fost slabă, ia gândiți-vă la prima ediție. Când toți eram pro sau contra lui Narcis Justin Ianău. Când toți formasem tabere. Când eu, la anunțul câștigării ediției de către cerșetorul Țuțu, m-am ridicat de pe scaun și am plecat din sală, revoltat.

Amintiți-vă de emulația din jurul lui Gog, de anul trecut. De tipul care rezolva cuburile rubik legat la ochi. De breakdancerul care a ajuns în ultimii 3. Toți aveau fani, toți aveau carismă și aveau susținerea noastră.

Ia spuneți-mi acum, ai cui fani ați fost?
Ai magicianului care, în ultimul număr, ne-a arătat cum ține în mână cubul rubik pe care îl scotea din ecran, sau care a scos vizibil cu ochiul liber, o batistă roșie din haină? Al lui tanti așa zis soprană, care falsa și pierdea linia melodică la fiecare 20 de secunde? Al dansatorilor, care dansatori au aceleași melodii pe fundal și aceleași mișcări ale mâinilor?

Și încă ceva. Jurații au abuzat de ridicatul în picioare, la niște numere cel mult mediocre. A te ridica în picioare ar trebui să fie supremul gest față de supremul act artistic. Iar ei se ridicau în picioare la fiecare bășină de număr.

Și încă iarăși ceva.
Când tu, șef al juraților, spui, eu vreau să câștigi, automat ai înclinat balanță voturilor în favoarea celui în fața căruia te antepronunți. Fără nici un dubiu. Nu înțeleg care e forma de contract avută la RAT, dar și eu am jurizat câteva chestii în viață, chestii care presupuneau votul publicului și votul meu. Ia ghiciți ce era cel mai important în tot contractul. Faptul că nu aveam voie să mă antepronunț asupra unuia sau a altuia dintre concurenți, pentru a nu influența rezultatul final.

Iar legat de sistemul de selecție, încă o idee.
Acesta ar trebui să fie un concurs de talente, nu de profesioniști. Cum credeți că poate concura de la egal la egal, de exemplu, fătuca aceea cu stepul, care ziua spală mașini și noaptea exersează pași de step, cu trupa Florea, de exemplu, multipremiată, multi experimentată și vestită în lumea lor, care trupă nu face altceva decât să se antreneze zilnic, pentru a face munca din care trăiesc?

Iar ca final, gândiți-vă că, la Britains got talent au câștigat tot niște câini.
Coincidență.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.