romania

Suntem, ca posesori de echipă națională de fotbal, niște impotenți. Asta îi este clar orișicui. Când comentatorii apreciază că ne așteaptă un meci de foc cu Feroe, undeva, ceva e foarte greșit în ecuația fotbalistică și ceva trebuie schimbat. Ascultați nemuritoarele cuvinte ale lui GIcă Hagi:

Simțiți tot adevărul din ele? Realizați că un om simplu, ușor incult, dar genial dpdv fotbalistic, a știut în ce degringolada va intra fotbalul românesc încă de pe vremea în care mai avea succese pe la diverse competiții?

Eu am știu că fotbalul românesc se va duce pe penix când am văzut-o pe mama lui Chivu, o țărancă coclită, făcând pe diva despre banii fiului ei, despre strada pe care o vor cumpăra în Deva sau în ce colț de țară locuia ea și despre cât de eleganți sunt ei în general. În timp ce își scotea balega de sub unghii, evident.

După care a venit un anume Mitea, luat la Ajax Amsterdam pe motiv de tânără speranță, care a declarat și el că intenționează să cumpere strada pe care stă mama sa, pentru că, nu-i așa, banii vine, frățiweare.

Restul e poveste. Citeam la Eftimie azi dimineață despre diverși săpători de cartofi din echipa româniei și am realizat cu bucurie că habar nu am despre cine se vorbește, atât de anonimi și indiferenți îmi sunt.

Daaar, ca să revin la subiectul postării, am așa, o ușoară nedumerire. Dacă echipa națională de fotbal face egal sau pierde, este o jale națională, toată lumea este în doliu iar jucătorii sunt bătuți în cuie pe cruci de lemn de brad. Dacă echipa națională de rugby ia bătaie cu 40-10, toată lumea o felicită Bravo băieți, ați limitat scorul, e foarte bine, suntem mândri de voi.

Bine, înțeleg mecanismul. La rugby nu avem nici un rezultat notabil în toată istoria acestui sport, prin urmare, toată lumea e fericită când reușim un eseu. La fotbal în schimb, avem în istoria relativ recentă participări la cupa mondială, victorii de răsunet și altele, prin urmare, trăim din amintiri.

Oamenilor, trebuie să înțelegeți că fosta echipă a româniei nu mai joacă. Hagi se preface că antrenează, Balint e gras și umple facebookul de poze, Gică Popescu e la pârnaie iar Iordănescu pupă icoane.

Avem o echipă slabă, o școală de fotbal slabă și nu vine nimic din urmă. Învățați să trăiți cu asta, învățați că urmează un meci pe viață și pe moarte cu Feroe, pe care o băteam cu ce scor voiam noi, pe vremuri, și cam atât. Vă veți simți mai bine, atunci când nu veți mai avea așteptări.