Unul din calorifere îmi mergea ca Loredana Groza. Bășit și fără căldură. Prin urmare, am chemat instalatorul cartierului. A venit, mi-a zis că nu sunt balansate caloriferele, a deschis și închis vreo câțiva robineți, mulțumesc frumos, o zi bună, 50 de lei. 10 minute. Se grăbea foarte tare, trebuia să monteze un calorifer nuștiunde, să facă nuștiuce nuștiucum, sunt foarte grăbit domnu’ Cetin, am ajuns să îi notez în google calendar, altfel le pierd șirul. L-am întrebat cam cât face pe zi, mi-a zis, modest, că nu trece de 500-1000 de lei.

A plecat, în salopeta lui cu buzunărașe, s-a urcat în loganul pick-up și dus a fost. Un instalator. Jumătate din românia ar fi jenată să fie numită instalator sau orice altceva ce presupune muncă fizică. Deși oamenii aceștia sunt extrem de căutați și ceruți.

În schimb, e plin de economiști, SNSPA-iști, jurnaliști de mucava și social media manageri. Muritori de foame, dar plini de intelectualitate.
Între timp, există o pătură de oameni căreia nu îi e jenă să muncească, muncesc, o fac bine și câștigă bani cât un birou întreg de corporatrizde.

Bine, nu au cont pe social media și nu au auzit niciodată de manageri de conturi de facebook.
Sper să supraviețuiască.