Am ajuns la Pensiunea Bonsai, in Busteni. Revin mai pe seara cu ceva amanunte, momentan ma dau pe trambulina din curte.

Dar inainte de a ma intoarce la joaca, trebuie neaparat sa mentionez ceva.
Restaurantul Gura Diham e un gunoi. Maxim. Mancare jalnica, servirea cea mai execrabila posibil.

Am ajuns acolo de foame, ca voiam sa mancam in okras, am vazut indicatorul, ceva a bipait in minte Ba, eu parca am auzit de numele asta, ce e 3 km, mare branza, hai si noi.

Greseala vietii.
Ar fi trebuit sa ne dam seama de asta cand am asteptat vreo 15 minute sa vina cineva sa ne intrebe daca vrem ceva.
Sau atunci cand ne-a adus apa, dupa alte 10 minute. Sau cand am vazut ca cappucinoo este scarbos, direct din plic, cu niste zoaie numite frisca deasupra.

Cand, dupa 30 minute ne-a adus ciorba de fasole in paine, era prea tarziu. 10 lei pentru o mizerie nefiarta, cu niste zgarciuri negre ca pretext de carne. In fine, am dat carnea la cainii care ne misunau printre picioare, dupa care am asteptat.

Intai am asteptat laptele cu cacao al copilului, comandat cand am comandat si ciorbele. Ma scuzati, am uitat.
Dupa aia am mai asteptat inca 30 minute sa ne aduca bulzul ciobanesc, o chestie acra, cu mamaliga nefacuta si cica niste suvite de bacon.

Dupa care am asteptat 20 minute pe ceas sa imi aduca o sticla cu apa. Desigur, domnul chelner s-a enervat cand i-am dat sticla inapoi Eu ce fac cu ea, acum am desfacut-o. Nu trebuie sa va enervati asa, mai uita omul.

Dupa care s-a enervat ca nu i-am lasat nici un ban spaga.
Ultima oara in viata asta cand am vazut gunoiul numit Gura Diham.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.