1352503190230768

Salut Cetin. Povestea mea e destul de complicată. Lucrez în presa centrală și recent s-a organizat o petrecere, evenimentul de la care-au pornit toate problemele mele. Îi povesteam și Otiliei (cea mai bună prietenă și colegă a mea) cât de aiurea m-am simțit la Sibiu cu Greg (redactorul șef adjunct). M-a dus pe podul îndrăgostiților și îl văd deodată că scoate un pachețel de catifea roșie… relația noastră dura de vreo doi ani, mă gândisem deja la momentul ăsta așa că emoțional eram pregătită însă tot surprinsă am fost. Și-l desfac. În el, o bombonică în formă de soare “din cea mai fină ciocolată” cu un bilețel pe care scria “pentru cel mai bun reporter de știri meteo”. Alături de noi, o țărăncuță izbucnește în lacrimi de fericire și-l pupă pe iubitul ei care dintr-un pachețel de catifea roșie a scos inelul mult așteptat… Eu mă uitam ca proasta la bomboană și nu știam ce să cred. Relația noastră era una bună, am discutat de multe ori despre căsătorie, dar nu mă așteptam să îi fie atât de greu să facă pasul. Sunt cu 5 ani mai mare ca el dar nu cred că ăsta e un impediment. Nu-mi plac oamenii nehotărâți și ezitanți, îmi plac oamenii care știu ce vor de la viață, așa că ne-am despărțit acolo, pe pod.

La petrecere, ca să mă răzbun, am flirtat cu o gașcă de băieți invitați de-ai unui tip de la rețea, toți sub 30. Mă rog, n-am început eu, Otilia e cea care se bagă în seamă cu toți puștanii. Suntem cam de aceeași vârstă dar ei îi iese mai bine și nu sunt deloc invidioasă. Oricum, ea e o super-mămică, își crește copilul cu demnitate chiar fără încrezutul ăla de francez, dar hai să nu intrăm în detalii.

Din vorbă în vorbă, am ajuns să jucăm un joc despre cine ar fi cel mai bun partener de naufragiu pe o insulă. V-am zis, jocuri de puștani, dar Greg deja apăruse cu o tipă pe care mi se pare că am mai văzut-o prin redacție, așa că fuck it, am intrat în jocul lor și ne-am simțit bine. Blonduțul pe care pusesem eu ochii mi-a zis că în plus față de ceilalți el știe să gătească și că are mai multe calități pe care le uitase acasă, dacă știa că vin eu acolo le aducea cu el. Așa că ne-am dus să vedem ce calități uitase el pe-acasă.

Ce s-o mai lungim, sunt însărcinată. Da, am auzit toate sfaturile legate de prezervative și cum funcționează doar dacă le scoți din geantă, dar la momentul ăla am apreciat doar pătrățelele de pe abdomen, faptul că e hotărât, că nu e ezitant, că gătește cea mai tare tocană de cartofi pe care-am mâncat-o vreodată… Mai nasol e că nu-i știu nici adresa. Aș putea-o ghici din amintirile văzute pe geamul taxiului și aș putea să-i aflu numărul de telefon de la colegul de la rețea.

Azi am întârziat vreo două ore la birou că am stat să bocesc în baie cu soră-mea călare pe ușă și cu sfaturile ei de știe-tot. Voi păstra copilul că am deja o vârstă iar Otilia mi-a dovedid că se poate și fără bărbat în casă, așa că n-am nicio dilemă în sensul ăsta. Doar că, ajunsă la serviciu, am găsit pe birou o cutiuță de catifea roșie cu un inel. De la Greg.

Ce mă sfătuiți să fac?