Am avut azi, de dimineață, unul din momentele alea când a trebuit să merg cu altceva decât mașina proprie și am mers cu un Uber, pentru că, la Clever, după ce am băgat cardul în aplicație, brusc, nu a mai fost nicio mașină prin zonă, de niciun fel. Și eram pe fucking splaiul unirii, nu prin vreun colț uitat de lume, cum ar fi pantelimonul.

Dar divaghez.
Uitându-mă la șoferul mașinii și la halul în care se merge în capitală, am realizat așa, din senin, că eu nu aș putea fi, sub nicio formă, uberist, boltan sau taximetrist. Pentru că am un defect capital. Sufăr de Touretteul șoferului. Înjur la volan ca formă de defulare, fără să mă pot controla. Pur și simplu apare înjurătura și după aia realizez că am înjurat.

Și asta am făcut și cu copiii în mașină, și cu doamne, domnișoare, soacră-mea, adică chiar nu există nimic care să îmi educe creierul să zică Ho, bă, moldovene, înjură mental, nu în gura mare.

Și cum ar fi să vin cu mașina mea frumoasă, îmbrăcat elegant, totul brici și, la prima blondă idiotică sau primul BMW, să încep să zic brusc de morți și răniți, cu ochii ieșiți din cap și fum pe nări? Bănuiesc că s-ar umple poliția de apeluri la 112, despre un grăsun agresiv și periculos, care pare că ar vrea să violenteze pe cineva.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.