Nu avem şi cotă parte din profit.
Am o prietenă care prestează muncă la o firmă foarte mare din rromânia. Nu interesează ce munceşte, important e că are un loc de muncă ok, în care face exact ce a semnat în contractul de muncă. A, şi să nu uit, are un salariu destul de bun, pe praful ăsta.

Ei, domnişoara prietena mea, care în principiu e o persoană cu capul pe umeri, e totalmente nemulţumită de locul ei de muncă. Pentru că nimeni nu se gândeşte să îi mărească şi ei salariul, deşi lucrează de 1 an acolo. Iar asta nu e normal. Ce dacă e criză?? I-au explicat băieţii că nu au cum să îi mărească salariul, că firma merge destul de prost din toate punctele de vedere şi că e bine că în momentul ăsta are un loc de muncă stabil. Răspunsul ei?


Eu sunt angajata firmei, nu partenera, ce mă interesează pe mine dacă ei au profit sau nu?

Rămân totalmente blocat la argumente de acest gen şi nu ştiu ce să răspund, pentru că iniţial îmi vine pe buze o înjurătură groasă, după care mă calmez şi renunţ, pentru că nu am cu cine.

Problema, din punctul acesta de vedere, este foarte gravă. Angajatul rromân, obişnuit cu comunismul sau antrenat de oameni crescuţi în comunism, nu se consideră parte a firmei în care lucrează. Pe el nu îl interesează dacă firma merge bine sau nu, atâta timp cât el îşi ia salariu.

Un simplu exemplu ar fi cei ce lucrează în domeniul electrocasnicelor, acei mult blamaţi vânzători. Cât timp sunt plătiţi la comision, se agită, vând, mint clientul, sau nu, dar încearcă să facă ceva să fie bine. Dacă sunt plătiţi la salariu fix….Întotdeauna vei recunoaşte un magazin unde vânzătorii sunt plătiţi cu salariu fix. Pentru că toţi dorm în colţuri, discută prin depozite sau joacă Wii, fără nici o problemă.

Sau un exemplu mai dureros. Contrar celor scrise de mine aici, de fapt ianuarie a fost pentru Dacia cea mai proastă lună din ultimii 20 de ani.

Inmatricularile de autoturisme noi in Romania au inregistrat in ianuarie 2010 cel mai scazut
nivel lunar de dupa 1990, cu un declin de 85%, pana la 2.134 de unitati, potrivit Directiei
Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV).
Pentru prima data in ultimii 20 de ani
Dacia nu mai este cea mai vanduta
marca in Romania

Adică situaţia e groasă şi totalmente albastră. Ca un om cu ceva ţigle pe casă, te-ai aştepta ca oamenii care muncesc acolo să tragă cu dinţii de postul lor, ca să nu ajungă iar să fie trimişi prin şomaj tehnic şi să îşi hrănească familia cu maghi ideea zilei, pui la pungă. Pui pungă, pui zeamă şi pui nu mai pui. Ei, nu e chiar aşa. Oamenii vor bani mai mulţi, ameninţă cu greve, cu sindicate, etc.

Mă gândesc cu duioşie la şefii sindicatelor rromâneşti. Ştie cineva cine e Liviu Luca? Nu vă mai spun de Miron Mitrea, de cum era el un lider de sindicat amărât, care a ajuns ministru al transporturilor, întâmplător posesor de fly taxi şi de licenţă exclusivă pentru aeroportul Otopeni.

Aşa că, dragi rromâni, băgaţi frate greve. Firma voastră e în faliment? Nu vinde nimic? Sau are de recuperat creanţe de mii de miliarde de la stat, iar în acelaşi timp i se propresc conturile pentru că nu are de unde să îşi plătească impozitele?

NU E NIMIC! O MĂRIRE DE SALARIU REZOLVĂ TOT!

Acum sper sincer ca domnişoara care a început acest articol să nu se supere pe mine, da? Dar dacă se supără, sunt sigur că îi va trece, după ce va fi dată în şomaj.
C-aşa-i în tenis…