Citeam articolul din poză de pe școala9punctro, un site care ar fi trebuit să fie de educație și mă cutremuram, m-am simțit iar la școală, în generală, când trebuia să venim tunși să nu iasă părul peste degete, iar fetele trebuiau să aibă pampoane de alea tip varză în cap. Da, am fost tuns ciopârțit la școală, pe mijlocul capului, pentru că ieșea părul. Bine, autoarea articolului, Claudia Goga, arată așa. Mi-o imaginez ușor cu o basma pe freza tip sărmăluțe, bătând fetițe la fundul gol, pentru că nu au luat împărtășanie duminica și au preferat să se joace.

Citiți-l, e funny, măcar pentru a vedea ce e în mintea așa zișilor educatori români și cum văd ei, de fapt, procesul școlar.

Ce mi-a atras mie atenția a fost, de fapt, manipularea.
Articolul e despre dacă vai, doamne, ai voie sau nu cu pantaloni scurți la școală. Dar nu e însoțit de o poză cu un grup de băieți în pantaloni scurți. Nu. Sunt 3 adolescente frumoase, ceea ce denotă, de fapt intenția nazistei autoare a respectivei proze. Problema este, în căpățâna aia hitleristă, că merg fetele în pantaloni scurți și nu mai e morală și prințip și unde nu e morală și prințip, nu e prințip și morală.

Iar scopul a fost atins. Citiți comentariile de la postarea de pe facebook. Unele au fost șterse, pentru că începuseră româncele pure să vorbească despre cum merg la școală curvele centuriste și alte epitete de astea de mare angajament, dar unele încă sunt acolo.

Pentru că asta e scopul. Clickul. Să atragem cât mai mulți cretini, să dea click. Ne prefacem că dezbatem o problemă reală, dar, de fapt, căutăm interacțiunea cu imbecilii. Indiferent dacă suntem site de cultură, de educație, important e să stârnești și să aduni cât de multă ură se poate.

Și, pentru idioții care vorbesc despre vremurile în care vai, exista respect și se făcea școală, deși ei demonstrează că nu exista nimic și nu se făcea nimic, cea mai dragă poză a mea din copilărie este una din clasa a 4 a, la școală, alături de colega mea Cristina Gârlan, în care eu purtam pantaloni scurți făcuți de mine, din pantalonii de școală pe care îi rupsesem în genunchi și pe care i-am tăiat și cusut în grabă. Aveam un crac mai lung și unul mai scurt, evident, niciodată nu mi-am plăcut întâi să măsor, după care să tai.
Deci da, puteam veni în pantaloni scurți.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.