Ma numesc George R, si iti citesc blogul de cativa ani. Am 33 de ani, sunt o persoana destul de cunoscuta in brasla mea, si ti-am scris acest email in speranta ca poate comunitatea ta m-ar putea ajuta cu sfaturi si ganduri bune. In acest moment sunt disperat de viata, suferind si cu inima zdrobita.
M-am nascut intr-o capitala de judet din sudul Munteniei, parintii mei fiind oameni simpli. M-am format ca muzician clasic, am absolvit 3 universitati si am 10 ani de facultate. N-are asta nici o importanta, ideea e ca in ultimii ani prin prisma vocatiei am avut posibilitatea sa calatoresc pe toate continentele si sa am experiente cat pentru 3 vieti de om, sa cant pentru mii de oameni pe care sa-i las cu lacrimi in ochi, totodata reusind prin munca mea sa imi fac o situatie financiara mult mai buna decat mi-as fi imaginat, si sa fiu cunoscut. Tot ce se intampla in viata mea se petrece sub prisma celor mai fierbinti emotii, pentru ca altfel n-ai cum sa faci arta. iubesc si ador in acelasi timp femeia, acest dar unic si irepetabil primit de barbat pe Pamant, si simt ca fara iubirea profunda a unei femei, viata mea e stearpa, si nu sunt implinit pe deplin. Asa am simtit de mic, si desi am fost in relatiile mele un barbat dedicat, model, cautand iubirea uneia singure, am esuat lamentabil in esecuri rasunatoare. Nevoia mea de a simtit emotii profunde imi aduce multa suferinta, si desi am toate motivele sa fiu fericit, fara o casnicie implinia viata mea e goala, nu-mi gasesc echilibrul, nu gasesc adevarata substanta a vietii, locul meu pe lume.
De adolescent, mi-am dat seama ca cele mai importante aspecte pentru mine sunt familia, copiii, echilbrul in viata si linistea sufleteasca. Doar prin acestea ma pot desavarsi ca om si ca artist. As da orice pentru ele, si, vedeti voi, la capitolul iubire esuez tot mai mult si mai adanc. Sufar de aproape 15 ani, in incercarea de a-mi impartasi iubirea si de a-mi fi acceptata dragostea pe care vreau sa o dau neconditionat catre femeia care sa-mi devina cel mai bun prieten, tovaras de viata si mama copiilor mei. Iubesc mult, pot iubi pana la stele, dar parca nimeni n-are nevoie cu adevarat de dragostea mea.
La de 21 de ani m-am indragostit de o colega de facultate, D., continuand cu o relatie care a durat 8 ani si 3 luni. Ne-am mutat la Oradea, ne-am inteles bine, a fost o fata buna si foarte familista, am cerut-o de 2 ori in casatorie, mereu gasind alte motive sa ma refuze, ba ca sa terminam scoala, ba ca e prea devreme. Avea o cariera fulminanta, in care am sprijinit-o mult, neglijandu-ma pe mine. Era muzician de nivel international. La 29 de ani, fiind si studenta la doctorat si profesoara la universitate, a plecat sa cante la pian pentru 3 luni pe un vas de croaziera, acolo s-a indragostit de un canadian, a venit acasa si, fara sa stiu, a continuat viata cu mine in paralel fizic, si cu el virtual. A ramas insarcinata cu mine, descoperind sarcina la varsta de 2 luni. Atunci a avut loc o explozie de ura si furie, spunandu-mi ca i-am distrus viata, ca ea vrea sa calatoreasca prin lume cu el, si ca il iubeste. Era hipnotizata de el, asa ca a avortat, si m-a parasit. S-au vazut imediat, si intr-o luna de la povestea asta a parasit-o. Nu ati vrea sa stiti ce durere poate trai o femeie care, sacrificandu-si copilul pentru un barbat, isi da seama ce a facut. I s-a prabusit un univers, dar pe mine nu m-a mai cautat. La 6 luni de la poveste, s-a cuplat cu un fost coleg comun, cel de care radea si il considera cel mai looser, cu care s-a si casatori in acelasi an si au acum un baietel de 1 an jumate. In loc de cariera internationala pe marile scene ale lumii, a ajuns profesoara la liceu, si a renuntat la doctorat dupa 4 ani.
Dupa povestea asta, eram distrus, pierzand si femeia si copilul, luptasem eu ca sa-l pastreze si sa il cresc in familia mea, insa a refuzat.
Pana in acel moment eram profesor la scoala si aveam ceva concerte, asa ca mi-am luat lumea in cap si m-am angajat si eu ca entertainer pe vas de croaziera. Dupa 2 ani in care nu s-a intamplat nimic notabil, am intalnit-o pe vapor pe A., din alta tara, colega, mai mare cu 5 ani, cu care am inceput o minunata colaborare si o relatie. Muzica noastra a avut un succes rasunator, eram extrem de fericit cu ea ca muzician, om si barbat, avea un suflet minunat si simteam ca zburam impreuna, insa dupa primul an a inceput sa ma termine nervos, reprosuri din orice, tata era pe moarte si ea ma blama ca distrug relatia, pana la urma am ajuns sa nu ne mai suportam, traiam o suferinta inutila, continua, de uzura. Ne trezeam, ne certam, cantam seara impreuna (si asta ne vindeca toate ranile), apoi faceam dragoste, ne certam iar si apoi dormeam. Eu mereu echilibram situatiile, cautam calmul si intelegerea, ea parea ca isi cauta motiv de cearta. Ne impacasem in iulie anul trecut, dar in august am primit un contract de 12.000 de dolari, pe care l-am refuzat hotarand impreuna ca incercam sa ne facem o viata pe pamant. In aceeasi saptamana insa, s-a enervat, mi-a dat block pe toate canalele si m-a parasit.
La doua luni de la momentul asta, in nov 2019, am cunoscut o fata, A., din nordul tarii printr-o aplicatie de dating, era mai mare cu 6 ani, 38. Era foarte cultivata, educata, si buna la suflet, niciodata n-am auzit cuvinte atat de nobile din gura cuiva, era o persoana importanta in oras, manager de proiect la o companie IT, divortata de 2 ori, cu sufletul destul de ranit, dar dornica de a simti si oferi iubire. Avea pana si pian acasa! S-a intamplat sa avem drum intr-un oras strain amandoi, si ne-am intalnit acolo. Dupa primele 15 minute mi-a pus mainile in ale ei, si asa le-a tinut pana am plecat. Era din Iasi, si foarte curand am mers la ea si am inceput o relatie. Eu nu eram entuziasmat la acelasi nivel, o placeam destul de mult, insa toate declaratiile ei in care imi spunea cat ma place, si apoi cat mai iubeste si cat este de fascinata de mine, m-au facut sa vibrez, si inima mi-a luat-o razna. Am ajuns sa o iubesc pana la cer. Am petrecut impreuna toata luna decembrie, a fost cel mai implinit vis de iubire al meu la care n-as fi sperat sa-mi pot imagina. Ne mangaiam sufletele intr-un fel de nedescris, ne iubeam ca si cum n-ar mai exista maine. Am incercat sa facem inclusiv un copil, amandoi exprimandu-ne ca simtitm foarte puternic treaba asta. Toata perioada sarbatorilor de iarna a fost magica, iar in prima saptmana din ianuarie am plecat in America de Sud, in ceea ce trebuia sa fie un contract de 3 luni, dupa care planul era sa ma intorc la ea si sa mai incercam sa facem copii.
Ajuns pe vas in America de sud, timp de o luna jumatate ne trimiteam numai inimioare si ne declaram iubirea. In februarie au urmat doua saptamani in care era mai tacuta, apoi intreband-o despre ce e vorba, a spus ca are atacuri de panica si ca emotiile mele o sufoca, si ca are nevoie sa fie ascultata, iar ca acum vorbeste cu altcineva pentru care a inceput sa simta emotii. Peste 10 zile imi scrie un mesaj dur de despartire, in care imi spune sa nu sper la o relatie cu ea si sa nu incerc nimic, pentru ca nu este nici o sansa sa mai fim impreuna, si ca n-o sa-mi mai scrie. S-a prabusit cerul in momentul acela. Plangeam cu urlete zi si noapte, in acelasi timp avand de tinut concerte in fata oamenilor. Mi se naruise cel mai drag vis de iubire.
La doua saptamani, pe 22 martie…..pe vaporul nostru cu 2000 de oameni la bord apare epidemie de Coronavirus. Totul a devenit un haos, tarile unde aveam porturi s-au inchis, iar noi eram in Punta Arenas din Chile, cel mai sudic oras din lume, la 16.000 km de Romania si vreo 8-9 mii de SUA, unde sunt portuile mama. Capitanul ne-a pus la izolarare, si am inceput sa navigam spre SUA. Pe vas am contactat coronavirusul fiind asimptomatic, majoriatatea colegilor cu care am mancat la masa cazand bolnavi la pat. Ne-au murit 4 pasageri si un coleg, iar eu eram bucuros ca in sfarsit aveam un motiv sa mor si sa mi se termine suferinta. Umblam intentionat in zonele contaminate doar ca sa am motiv sa mor mai repede, 200 de oameni au fost bolnavi finalmente, si la mine nu s-a simtit nimic.
Am ajuns dupa vreo 2 saptmani in Florida, unde, dintr-o eroare, pe mine nu m-au debarcat, iar peste 2 zile s-au oprit toate zorurile spre Europa. Era 5 aprilie, si povestea a continuat cu transferul meu pe inca 2 vase, intr-un final navigand pana in Olanda, de acolo fiind transferat acasa cu charter. Am ajuns in 9 mai, acum sunt in izolare fortata la domiciliu, si de o saptamana plang ca la mort, afland de la un prieten comun ca A. ar fi fericita cu acel altcineva, s-au mutat impreuna, si au planuri mari. De cand a aparut pandemia pe vas, i-am scris despre ce se petrece, si mici macar un mesaj de incurajare n-am primit de la ea, gen „Hai vino sanatos acasa, asta-i cel mai important”. Plangeam in continuu, om matur la 33 de ani, dandu-mi seama ca intr-o situatie de viata si de moarte, omului de la mii de km caruia ii dadusem toata dragostea mea, nu ii pasa daca mor sau traiesc. Am stat in izolare 49 de zile (majoritatea in cabina fara fereastra) pana sa vin acasa, si gandul la ea m-a tinut in viata si mi-a ucis sulfetul in acelasi timp. Speranta mea era sa o pot vedea macar o data, oricum ar fi, si a gasi niste raspunsuri.
Ajuns acasa, nu imi raspunde nici la telefon nici la messeneger, whatsapp si email, stau singur in izolare si bocesc ca un prost, industria in care lucram s-a dus naibii, n-am unde sa lucrez, n-am unde sa dau concerte, sufletul imi este ruinat si nu pot sa-mi revin din socul teribil.
Durerea mare nu este faptul ca m-a parasit o femeie, ci aceea ca un munte de iubire inauntrul meu asteapta sa se daruiasca precum coronavirusul se imprastie, o dragoste de care nimeni nu mai are nevoie in zilele noastre in alergatura desarta dupa banii pe care ii faci ca sa ii cheltui pe nimicuri sau dupa placeri efemere, golite de emotie. Viata trece, si ajungi un om posac care n-a stiut vreodata ce inseamna sa iubesti cu adevarat, ci a trait mediocru, dupa modelul lumii, neconsiderandu-se niciodata apt (sau neavand curajul) de a trai si a iubi sublim. Totodata, faptul ca au plans oamenii la muzica mea, dar nu insemn si nu exist pentru nimeni cand imi merge rau, ma face sa cad prada deznadejdii. Desi sunt tanar, am muncit si am facut ceva in viata, am vazut peste 100 tari, mi-am cladit o cariera si un renume in breasla, am cantat la televiziune si pe toata planeta pentru zeci de mii de oameni, simt ca nimic nu se compara cu a fi trezit din somn de ganguritul copiilor tai adorati, sa simti cum arzi in inima femeii iubite doar prin privirea ei ce iti da forta si dorinta de trai, doar pentru a-i face pe ei fericiti iar tu a te hrani din bucuria lor si a voastra de a fi impreuna. Nu-mi doresc decat sa iubesc din toata inima, sa imi fie primita dragostea asa cum este ea de catre un inger deghizat intr-o simpla femeie, care sa-mi mangaie inima tinand-o in palmele ei, si pentru care fericirea ei sa-mi fie scop in viata… Pentru a nu trai degeaba, ci a transmite lumii viitoare toata dragostea si invatatura mea, prin ceea ce creez, prin cum imi cresc copiii si prin ce las mostenire dupa viata asta a mea, o suflare de vant.
Iti multumesc, Cetin, pentru tot. Las la aprecierea ta, daca crezi ca ar fi de folos sa apara contactul meu pentru oamenii care ar vrea sa imi scrie cateva randuri in privat sau sa ma contacteze. M-as bucura!
PS: In cateva zile va iesi in presa povestea mea, cu cele 49 zile de cosmar, pe marile lumii. O sa-ti trimit linkul
Well…. „matur”. Nu, ain33 de ani, matur nu ești. Nu o lua in nume de rau, nu e ca si cand eu as fi un exemplu de maturitate.
Poate incerci sa fii mai putin extrovertit?
Ai sindromul multor femei trecute de 30 care au senzația ca dacă pana acum nu au găsit dragostea care sa ducă la căsnicie, lumea s-a terminat. Din disperarea asta, exact ca ele, alungi/sperii oamenii ok și atragi nebune – sorry, din povesti femeile tale nu aveau toți biscuiții în pachet – te-a orbit dragostea. Incă ai timp berechet, înțeleg ca ai 32 de ani, uat da fac. Dar învață să ocolești nebunele.
Înțeleg perspectiva ta și îți mulțumesc, pornind de foarte de jos în viata am ajuns unde sunt prin multa munca, altfel nu se uita nici dracu la tine. Mi-am lărgit mult orizontul de unde sa aleg, dar tot n a mers. Și am ajuns și la momentul în care acest capitol în viata trebuie împlinit. Sigur, disperarea face doar sa strici toate lucrurile, însă în ultimul caz a fost foarte greu când o femeie ți-a cerut ea sa fii pentru ea tot și apoi ea pleacă după ce începi sa oferi și te ai implicat. Ei bine, n am știut ca oamenii fac asa, mai ales ca femeile își doresc familie cel mai des. Da, artistele si femeile de acest au lipsa de biscuiți.. Ce sa fac, am clacat..
@George, ultima femeie a cerut unui barbat sa fie totul pentru ea. Tu te-ai nimerit prin zona, ai plecat, urmatorul la rand. Nu-ti intuneca viata, femeii normale ai sa cunosti, dar daca nu, ia-ti pisica.
Georgică și eu sunt apropiat de tine ca ani, 35, singur cuc dar fericit.
Ca o părere a unuia care s-a lovit și de femei in viață, după felul în care ai scris transmiți sentimentul de needy, de disperare să fii într-o relație, să ai pe cineva lângă.
Boss, muierile fug de așa ceva. Cand miros disperarea le dă cu jet instant și brusc nu mai ești interesant. Înainte nu ai fost așa probabil, dar acum asta emani. Cel puțin asta percep eu.
Succes și capul sus. Trăiește pentru tine, bucură-te o perioadă de timp, cât ești crai, și umblă cu cele mai mari gunoaie de oameni. O să găsești personalități interesante și femei broken, dar foarte funny.
@ Robert – mi-a spus ca 3 luni nu e mult sa ma aștepte, și îmi făcea declarații de zici ca aștepta să mă ceara ea în căsătorie. Da, uite, unele femei înnebunesc dacă le lași singure chiar și o săptămână, le e frica, se panichează, vor sa pună capul pe cineva. Managera la multinațională care plânge prin casa ca doarme singura… Știu, am greșit punând multe speranțe, pt ca atunci când aud „te iubesc” dau totul. Însă unii doar iau, nu dau înapoi.
Alta pisica? Am motanul lui sora mea, ma musca și ma zgârie de numa.. 🙂
Când găsești o femeie de 38 de ani, singură, dar dornică de o relație, ar trebui să îți ridice un semn de întrebare. Mai ales, dacă nu e urâtă și mai are și bani.
Cu siguranță nu era singură de mișto ce era.
Ma gandesc la semnul de intrebare despre care spui. Daca avea 38 de ani si NU avea bani! Probabil vrei sa zici ca e genul care crede ca poate avea acces la barbatii pe care ii vrea cand si cum pofteste….Da, si am cazut in cursa, crezand ca genul asta vrea relatie serioasa, si nu aventura. Probabil rade un forum intreg de mine cat de fraier sunt.
Nu râde nimeni de tine, boss.
Toți am fost în situația ta.
Toți ne-am lovit de ele.
Sfaturile citite pe aici după 170 de comentarii, că sunt bune și pentru mine sunt că: nimeni nu ți-e dator cu ceva, nu te plânge și ridica-te, caută ajutor dacă e nevoie, face parte din maturizare
@George, nu rade nimeni de tine! La 33 de ani ai tai ar trebui sa cauti pe cineva de varsta ta si sa construiti totul: relatie, sentimente, familie.
Nici nu trebuie citit cap coada, ti-ai dorit prea mult ai oferit prea mult, poveste tipica de la inceput cu cerut de sotie de X ori ….serios? da ce e ca la rar? iti da cu revenire?
Nu, am cerut pt ca sunt în serios și cu intenții frumoase, și într-o relație de câțiva ani care merge (sau care pare ca merge) e normal sa faci și pasul asta. Trebuia să-mi dau seama ca dacă zice nu pt orice motiv, trebuie sa mergi mai departe cu altcineva.
Toti am trecut prin asta. O sa treaca.
Ironic e ca orice am spune oricare din noi nu va schimba ceva inauntrul tau, e nevoie de timp ca sa se vindece rana.
Sfatul meu: NU incerca sa iei legatura cu ea, o sa iti faca mult mai mult rau.
Rupe-te de ea, las-o in urma, sterge-i numerele din telefon, mergi inainte.
Acum pare viata ca nu are nici un sens, dar are. Adu-ti aminte ca esti un om plin de talent, cu realizari in viata si intr-o buna zi se va gasi cineva care sa te iubeasca pentru cine esti.
Da-i un pic de timp. Mai lasa cateva zile. Usor usor va fi mai bine.
Merci frumos, Andy! Într-adevăr pt cine sunt am nevoie sa fiu iubit, nu pt ce fac, că-s vedeta sau câștig bani mai multi ca media. Asta ma doare. Ca în lumea asta superficiala nu mai sta nimeni sa se uite dincolo de material și imagine. Credeam ca învățând si muncind îmi voi largi spectrul de posibile partenere, dar e invers. După ce am ajuns sa învăț câteva limbi străine si sa umblu prin toată lumea, cu atât mai greu e sa găsești pe cineva similar. Pentru ca eu m am străduit sa evolueze pentru ca vreau, nu pt ca am nevoie, alții se mulțumesc în starea lor, termina facultatea, se angajează, și acolo rămân în starea aia pana la pensie. Și nu mai poți sa ai o relație cu cineva cu care nu poți vb despre nimic, care nu te înțelege și e limitat pt ca asa a ales, ca ii e comod. Sa știi ca ma ajuta mult sa vad alti oameni cum vad situația mea, și va mulțumesc pt asta!
George, probabil că este prea târziu comentariul meu, și nu-l vei mai citi, sunt pățit că și tine și îmi permit să&ți dau un sfat. Și eu m-am însurat târziu, la 35 de ani și pe ansamblu am avut o viață mai grea decât tine. Cum au mai spus și alți comentatori, ai o atitudine nepotrivita fata de femei. O femeie, într-o relație cu un bărbat, trebuie sa fie permanent într-o lupta pentru ceva, fie control, fie să-l cucerească, fie să-l schimbe. Când este sigură de sentimentele lui, când nu mai are pentru ce lupta in relație, se plictisește și caută altceva. Pe linga tine eu eram rupt în fund, deci un motiv in plus să mă părăsească. Ai un dezavantaj, faptul că nu poți fi permanent cu cineva, într-un cămin, prin prisma profesiei, o femeie nu sta fara unul care sa o ,,orgasmeze” constant! Dar ai și un mare avantaj totodată: poți avea aventuri care sa te facă să cunoști femeia pe interior, parșivenia ei și capacitatea de a fi o scorpie uneori. Sfatul meu, cunoaște intim cat mai multe și părăsește le tu când începe să ceară mai mult! Asta te va ajuta in ați întări caracterul! Pe mine, după doi ani de suferință extrema, am avut vreo 20 intim in 3 ani și acea perioadă m-a ajutat enorm să mă eliberez de fantoma marii iubiri. Fii că James Bond, da impresia de siguranță și că oricând o poți părăsi și astfel ea, cea care va fi, va sta langa tine. Nu uita, femeile vor sa fie cucerite, sa fie mințite, le plac învingătorii nu mămăligile! Dacă vrei să știi mai multe despre suferința mea am comentariu in articolul lui cetin despre prima iubire! Fii bărbat, ce dracu!
Daca esti la fel in viata reala ca in text atunci pare ca ai tendinta sa iti ineci partenerele cu iubire si pare ca esti egocentric reducand persoana de langa tine la o piesa a carui scop este sa te completeze. Sunt sigur ca poti sa iti gasesti o partenera cu care sa iti traiesti viata dar probabil nu genul de femei pe care il cauti, pentru ele esti o aventura cu termen de expirare.
citeste acest comentariu de mai multe ori, cred ca omul stie ce spune. @gc : esti psiholog sau lucrezi in domeniu? nu-i musai sa raspunzi dar sunt curios
O sa fiu mai atent la partea inecatul, nu pot sa zic ca le sufoc dar majoritatea nu stiu sa reacționeze când primesc, pt ca de multe ori au parte de bărbați handicapați emoțional, fără empatie. Egocentric nu sunt, pt ca nu caut femeia ca să-mi satisfacă mie nevoi emoționale, ci vreau sa zidim împreună ceva, vreau sa fie fericita cu mine și sa simta ca primește tot ce-ți dorești. La partea cu tipul de femei pe care le am cautat, nu știu ce sa zic. N-am vrut pe cineva dependent de mine, am crezut ca cele super inteligente și stăpâne pe viata lor sunt cele mai potrivite, și ca doi oameni la fel pot coexista. Vezi tu, un bărbat trebuie sa muncească pt a fi ceva de capul lui. O femeie se poate doar mărita cu un bărbat de genul. Și mie nu-mi trebuie astfel de femeie. Nu știu… Încă sunt confuz la asta.
@George ai tinut sa mentionezi studile, ai tinut sa mentionezi succesul, ai mentionat cat de grozav esti tu fara sa aiba legatura cu problema in sine. Apoi, fi atent la cuvintele pe care le folosesti, tu spui ca respecti femeile dar in realitate nu o faci. In momentul de fata esti o treapta in viata pentru multe femei, le oferi exact ce cred ca isi doresc iar in momentul in care isi dau seama ca e nasol sa traiasca intr-o poezie renunta. Pare misto sa mananci inghetata in fiecare zi dar dupa a treia zi ti se face rau si mananci o ciorba.
@mike am facut niste studii pe care nu le-am finalizat. In mare parte este experienta dobandinta din analiza propriei persoane in incercarea de a fi fericit cu mine, ceea ce nu am reusit dar macar acum sunt impacat cu mine.
@ gc, cu atât mai mult am menționat ca sa exprim faptul ca nu dau 2 bani pe studii și stare, ci pe caracter și sentimente. De ce zici ca nu le respect? Am încercat sa fac totul în asa fel încât sa fim fericiți individual și separat, sa ne iubim pentru ca alegem sa facem asta. Cu fiecare dintre ele ne am sprijinit si încurajat în toate, nu a trebuit sa se sacrifice unul pt celalalt, ci ne am ridicat reciproc.
gc spune un adevar care doare. George se prezinta ca un produs extrem de atragator si respins pe nedrept de femei. Nu stiu daca asta e o caracteristica a artistilor, dar pot sa spun ca am intalnit un barbat asemanator, pe care l-am iubit, dar de care am fugit mancand pamantul.
George, de ce insisti atat de mult sa ne explici cat de mult succes ai, cat de talentat si iubitor esti? O fi adevarat, dar nu esti un tip echilibrat. Compari relatii de 8 ani cu relatii de o luna. Referitor la ultima deceptie, ai senzatia ca o iubeai, dar nu ai lasat timpul necesar pentru a o cunoaste. Asta imi spune ca esti indragostit de ideea de iubire, necontand cine e femeia de langa. Ea trebuie doar sa indeplineasca cateva conditii: sa fie acolo, sa te iubeasca si sa o iubesti. WTF!
Ai putea incepe prin a fi interesat de persoana din fata ta, prin a lasa deoparte magnificele tale calitati pentru a determina daca defectele voastre reciproce sunt acceptabile sau nu pe termen lung. Intr-o relatie avem tendinta, dupa un timp, sa remarcam indeobste defectele celuilalt, oricat de stralucitoare ar fi calitatile. De aceea este foarte important ca defectele sa fie suportabile.
Delia, nu încerc sa epatez cu nimic, doar am luptat sa ma îmbunătățesc pt ca eram vai de capul meu. Nu știi tu cate defecte am! Vreau să-ți zic ca ceea ce spui are perfecta acoperire, și îți mulțumesc că mi-ai scris asa!
@George Inlocuieste „femeia” cu „cainele” in fraza „Iubesc si ador in acelasi timp femeia, acest dar unic si irepetabil primit de barbat pe Pamant, si simt ca fara iubirea profunda a unei femei, viata mea e stearpa, si nu sunt implinit pe deplin. ” . Fiecare om in primul rand este un individ, cu proprile trairi, ganduri, aspiratii etc., nu un dar pentru altcineva sau o completare. In toate cele trei exemple a contat ce ti-ai dorit tu, ce ai simtit tu si mai putin prin ce au trecut partenerele. Prima o ratata care a facut copil cu altul si si-a abandonat cariera, a doua e nenorocita care te seca emotional, a treia o nesimtita care a gasit pe altul si a rupt legatura cu tine ,la fel ca toate dealtfel. Serios? Singurul tau defect e ca ai prea multa dragoste de oferit? Fiecare dintre cele trei tipe a incercat sa iti spuna ce e gresit. Ai la dispozitie feedback, poti sa il folosesti iar daca iti ceri scuze pentru comportamentul tau probabil o sa primesti chiar si mai mult feedback.
Un sfat pentru viitoarele relatii, nu mai incerca sa construiesti o fundatie pe iubire, nu o sa fie de durata, sentimentele se schimba constant. Respectul si/sau interesele rezista mai mult in timp.
mda tipul nu se-ncurca vrea ai, aia pt ca de el e ceva mai presus de tot si toate; si-a gasit nasul sau nanasul; da intr-o rel conteaza pozitia sociala, banii; conteaza siguranta zilei de mmaine; ce inseamna la voi barbatii frumoasa?! o femeie normala ok; nu vreau sa vorbesc de barbatii frumosi pensati, epilati etc si ingrijiti, eventual cu lac pe unghii ca scarba ma apuca; rolul barbatului e sa faca mult pt a obtine bani dar cinstit; putin cap, logica, sanatate= armonie.
Povestea mea un pic mai scurta
Am 28 de ani si ma joc toata ziua pe calculator.Am avut grija sa nu ma incurc cu toate nebunele.O viata linistita lipsita de drame si femei gravide.
Sfarsit.
Si ai femei vreo 600gB
Prin enumerarea studiilor și a succesului și a ceea ce fac cu atât mai mult vreau sa aduc în discuție ca toate astea nu fac doi bani, și ca un viata reala toți suntem la fel. Nu știu de ce zici ca nu le respect, pt ca am dorit pt ele tot ce e mai bun, și sa am luptat sa fim fericiți împreună și separat, asa cum știam eu mai bine.
genial :)) am ras cu zgomot
zici ca sunt eu acum ceva ani 😀
acest comentariu a fost foarte underrated:))))
Cum adica „sfarsit” ? Ai murit deja? :-(((
Ai realizat ce 99% dintre romani n-o sa realizeze niciodata. Plus neamul lor, sa fim intelesi. Inteleg situatia ta, stai linistit, dar este o vorba: nemultumitului i se ia darul. Nu esti deloc singurul in situatia de-a avea succes pe toate planurile… mai putin acela. Unii gandesc la rece si se concentreaza pe ceea ce le aduce bucurii: calatorii, intalnirea unor oameni noi, eventual facutul de bani …fara numar. Spectatorii te iubesc ( din ce am inteles), fa cumva si ajuta niste copii amarati, da-le cate-o bursa lunara sa termine scoale, schimba-le viata. Aia vor fi copiii tai! Si ei te vor iubi. Dar daca vrei neaparat o singura femeie si cu aia sa faci un copchil… S-ar putea sa dai peste o viitoare isterica iar copilul ( unicul, maybe ) sa fie o loaza descreierata. Si uite asa ai ratat sansa sa ajuti alti copii sa devina cineva in viata, ca ai vrut tu neaparat calea aia batuta in cuie, chiar daca nu se arata a iesi ce trebuie. Cum ziceam, nemultumitului i se ia darul.
Îți mulțumesc pentru tot ce spui, însă nu e vorba ca ma compar cu cineva, știu doar care sunt nevoile mele. Am făcut deja toate. Călătorii, experiente, asa mi a dat Cel de sus șansa să trec prin lucrurile astea la tinerețe. Sa știi ca o iau foarte în serios treaba cu ajutatul de copii, mai ales ca am fost profesor, inclusiv la grădiniță. Însă împlinirea prin familiei, dacă o reușești, nu
Îți mulțumesc pentru tot ce spui, însă nu e vorba ca ma compar cu cineva, știu doar care sunt nevoile mele. Am făcut deja toate. Călătorii, experiente, asa mi a dat Cel de sus șansa să trec prin lucrurile astea la tinerețe. Sa știi ca o iau foarte în serios treaba cu ajutatul de copii, mai ales ca am fost profesor, inclusiv la grădiniță. Însă împlinirea prin familiei, dacă o reușești cu cine trebuie, nu se compara nimic. Părerea mea.
Punctual:
1. Ai 33 de ani, nu 83. Un job decent, toată viața înainte.
2. Nicio persoană, femeie sau bărbat, nu merită mai mult de 24 , hai 48 de ore de atenție după ce te-a părăsit.
3. Man up, grow a pair, și mai caută! Asta fac mulți bărbații celibatari. Nu ești special, unicat.
4. Dacă te doboară faptul ca una ti-a dat papucii, nu te văd bine în viitor, atunci când vor apărea problemele adevărate.
5. Ai scris ca la rubrica de dragoste din revista Bravo. Nu știu câte femei sunt cu adevarat atrase de asta.
6. Fii bărbat, analizează greșelile pe care le-ai făcut și tine-le minte pe viitor!
7. Caută un psiholog bun și discută asta cu el/ea în liniște. Ai nevoie de ajutor profesionist aici. Nu ești nebun, doar dezorientat.
”om matur la 33 de ani”, I mean…ai un pic tendinta sa exagerezi.
Cred ca sfatul lui von Stierlitz (serios, cum scoateti frate pseudonimele astea, gata de maine ma loghez cu Stela Indru), este cel mai istet, ”7. Caută un psiholog bun și discută asta cu el/ea în liniște. Ai nevoie de ajutor profesionist aici. Nu ești nebun, doar dezorientat.”.
Ai o idee un pic (mai mult) romantata despre iubire si femei si viata in general si o graba care la varsta aia matura de 33 de ani nu prea se explica. Cel putin nu la un barbat. Ai cunoscut-o in noiembrie, nu erai asa convins ca she is the one, dar in decembrie deja incercati sa faceti copil. Aaa, nu ca as vrea sa par naspa, dar nu e chiar cea mai rea chestie din lume ca nu v-a iesit…un copil nu e un hamster…
Aia cu voiam sa mor de coronavirus si ma plimbam pe la bolnavi ca sa iau iar nu e chiar cea mai smechera chestie de marturisit. Ai luat nu ai patit nimic, naspa pt tine (zici tu), un pic mai naspa pt aia de or fi luat de la tine ca pe tine te pasiona sinuciderea via Covid.
Zici ca vrei sa iti traiesti viata. Perfect. Traieste-o. Nu o mai dramatiza.
”simt ca nimic nu se compara cu a fi trezit din somn de ganguritul copiilor tai adorati, sa simti cum arzi in inima femeii iubite doar prin privirea ei ce iti da forta si dorinta de trai, doar pentru a-i face pe ei fericiti iar tu a te hrani din bucuria lor si a voastra de a fi impreuna. Nu-mi doresc decat sa iubesc din toata inima, sa imi fie primita dragostea asa cum este ea de catre un inger deghizat intr-o simpla femeie, care sa-mi mangaie inima tinand-o in palmele ei, si pentru care fericirea ei sa-mi fie scop in viata… Pentru a nu trai degeaba, ci a transmite lumii viitoare toata dragostea si invatatura mea, prin ceea ce creez, prin cum imi cresc copiii si prin ce las mostenire dupa viata asta a mea, o suflare de vant.”
Paragraful asta e comedie pura. Femeile nu sunt ingeri deghizati in nimic. Fac caca si miroase. Cateodata trag si parturi. Unele injura, spurcatele dracului. Daca mi se pare ca esti simpatic si ma scoti la un suc sa imi zici ca sunt inger deghizat recordurile lui Usain se duc pe tu tu tu si e pacat de om ca a munci mult sa ajunga acolo. Partea aia cu copiii, nu te mint, e super, sunt simpatici, I get it, e omenesc sa vrei sa perpetuezi specia, toata lumea are impresia ca genele lui merita sa fie transmise mai departe, multi ne inselam dar asta e, instinct uman, cannot argue with you there. Si da sunt simpatici, dar man…aia cu trezitul cu gangureli not gonna happen (ok, poate de doua ori, in concediu), de obicei sunt urlete si miros de pampers plin. De obicei e 3 noaptea nu 8 dimineata. Si e in fiecare noapte. Niste ani. Privirea aia in care arzi, e pentru ca nevasta-ta ar vrea sa iti dea foc ca sforai in timp ce ea a dormit 3 ore in 24 de ore. Ok, dup-aia poate e si de dragoste. Daca scoti copiii in parc 3 ore si o lasi sa doarma.
Ideea e ca imaginea asta perfecta pe care ti-ai facut-o despre viata, femei, iubire, copii…e parte din nefericirea ta. Viata nu e perfecta, nici iubirea, nici femeile si nici copiii. In viata mai exista si pandemii care ne fac pe unii someri pe moment, iubirea nu e ca in filme, femeile sunt de toate felurile si mai destepte si mai proaste si mai bune si mai rele, copiii sunt messy si loud si costa al dracului de mult. Si e f bine ca e asa…lumea aia perfecta pe care o descrii tu cu priviri arzatoare si shinny happy people pt mine e boring si un pic scary…ca si cum toata lumea a dat de niste LSD de calitate maxima.
Slow down, calmeaza-te, nu pierzi nimic fir-ar FOMO-ul sa va fie, gaseste un psiholog bun, vorbeste, asculta.
Nu mai dramatiza viata, nu are nevoie, e destul de dramatica in ea insasi.
1) am 33, da, timp mai e, doar ca fiecare despărțire îmi rupe din mine o bucata și ma face tot mai neputincios
2)….. Asta e greu zi se întâmplă asa pt ca nu ma uit la oameni ca la obiecte, și țin la ei…
3) bineînțeles ca nu s cu nimic special, sunt un om ca toți ceilalți, diferența e ca s doar mai umblat și cu mai multe experiente…. Mai caut..
4) oare astea nu-s tot probleme, acum? Care e diferența în viitor? Doar ca devenim mai bătrâni, încep bolile și, pt cine are, sa susții copiii. Tu când iubești pe cineva, nu devine parte din tine? Ma rog, poate gândesc eu greșit.
5) În ce cred femeile trebuie sa te gândești de 2 ori, te uiți la multe cum fac alegerile la parteneri și soți și vezi ca deseori criteriile nu au legătură cu logica. De asta multe eșuează, dând cu șutul bărbaților buni, și apoi tot ce fac e sa se vaite. Pe tema asta, nu iau decizii în funcție de ce spun femeile. Pe deasupra, v am scris pe blog pentru ca îmi permit sa fiu vulnerabil și sa îmi iau inclusiv bobârnace, în loc sa țin în mine și sa cred ca mereu ele sunt de vina.
6) am luat aminte
7) sa ies prima data din izolare.
Merci!
Comentariile astea super decente sunt unul dintre motivele pentru care blogul ăsta o să meargă mult și bine – oameni care au răspuns coerent, decent și onest și fără să facă mișto de un om ceva mai emotiv decât media. Cristina, dacă puteam îți dădeam vreo 20 like uri.
@George Faptul ca esti umblat si educat nu inseamna ca esti echilibrat si matur emotional. Cauta un psihoterapeut. Si eu am crezut ca sunt normal pana am dat de unul. Adica, sunt in continuare normal, dar chiar si asa prinde bine sa ventilez ce se pune pe suflet. Umblatul prin lume nu te va maturiza emotional. Mie mi se pare ca traiesti in filmul tau, si se intampla ca filmul tau nu e si al “ei” (si chiar daca ar fi, doi imaturi se consuma repede – ai mai vazut si filmul asta nu?). Cum spunea cineva mai sus, respectul si sentimentul ca sunteti in aceeasi barca vor face un drum mai lung. Been there, done that.
Foarte interesant!Nu te da batut si nu dispera,cum zicea si gc mai sus daca iubesti cu asa pasiune mistuitoare, e posibil sa le sperii sau sufoci pe femeile alea.
Barbatilor nu prea le plac pe termen lung pe femeile care cedeaza asa pe loc la fel e si la femei,le pui totul pe tava,soarele si luna de pe cer,se duce dracu totul la un moment dat…
Incearca sa mergi la un terapeut sau un psiholog,ai putea sa treci mai usor peste asta.
Deagoste neconditionata cred ca doar de la un caine se poate primi.
Mulțumesc! Cred ca nu e un păcat când îți place cineva sa o spui și sa ceri omul acela lângă tine, fie ca ești femeie sau bărbat. Sigur, treburi sa setezi limite și granițe, dar în cazul meu mi-a spus-o de la prima întâlnire ca spera sa o plac și eu ca femeie, pt ca ma dorește lângă ea ca om și bărbat, sa ma cunoască cine sunt și sa fim împreună.
Da, iubesc animalele, și fara doar și poate un câine nu te trădează niciodată. Vorba aceea, îl bați și vine înapoi la tine, și atunci îți rupe inima.
Sigur, când ies din izolare încerc sa merg la specialist. Merci frumos ca mi ai scris!
i s-a pus pata pe fata ca asta e
Bună,
Sunt o cititoare a blogului de câțiva ani însă abia acum scriu aici, pentru că rezonez cu autorul textului mai mult decât o pot exprima în cuvinte. La cei 30 de ani, sunt un suflet încercat și o colecție de cioburi de inimă frântă. Abia de curând am cunoscut o persoană minunată, care ține la mine (sper!) și de care sunt îndrăgostită. Însă, până să-l întâlnesc pe EL, am avut parte de bocanci călcând pe inima pe care o dăruisem, de bătaie de joc, de minciuni, înșelat, chiar și de vânătăi, în general de suferință. Știu ce simți, George, știu exact cum se simte când ai un munte de iubire de dăruit și cineva ți-l pune la pământ, când durerea vibrează în fiecare coardă a sufletului tău.
Dar vestea bună este că… it gets better! It WILL get better, I promise! Dumnezeu nu rămâne niciodată dator, îți va răsplăti nevoința și dedicarea și vei întâlni persoana care să te completeze și să te merite. Răbdare… răbdare… răbdare….
Dă-i timpului timp, va acțiuna ca un pansament, cicatrizând rănile.
Și până atunci, ocupă-ți mintea cu ceva și nu-ți abandona bunul tău prieten (pianul, dacă am înțeles corect), ți-a fost alături atâția ani. Cu sau fără aplauzele publicului, tu și muzica veți continua să existați împreună. Pornește temporar într-o nouă croazieră cu pianul, în oceanul.. online-ului. Yep, I’m serious.
Uite, ce zici de un canal de Youtube (preferabil în engleză), în care să încarci piese cântate de tine? De la tutoriale pentru începători (cărora le place pianul, dar total afoni, ca mine), până la piese complexe, sky is the limit. Văzusem un tip (turc, parcă) ce posta melodii cântate la pian, având alături o.. pisică. Silly, I know, dar avea sute de mii de vizualizări per clip. Dacă progresezi și dezvolți canalul, vor veni și vizualizările din toată lumea, și veniturile pasive din publicitatea difuzată, etc. Nu te îmbogățești, nu plătești datoria externă a țării cu banii din Youtube, dar e un început, o licărire de speranță, o activitate care îți dă satisfacția lucrului bine făcut și care va oferi plăcere – atât ție, cât și publicului tău, fie el și din mediul online. O altă variantă ar putea fi, de ce nu, online piano lessons, lecții muzicale individuale… la distanță. Cu o conexiune bună la internet și un telefon cu skype/zoom, nu vad nici un impediment. Work from home poate fi similar cu sing from home și am convingerea că, la talentul și experiența enumerate de tine, cursanții nu vor întârzia să apară, din România dar mai ales din afara ei, dacă promovezi anunțul pe platformele corespunzătoare.
Știu, dezaprobi deja ambele sfaturi, lipsit de energie, de chef, de vlagă. Știu cum e să n-ai puterea să te ridici din pat, d’apoi să te apuci de ditai proiectul. Zbate-te să ieși din ghiarele descumpănirii, găsește licărirea de speranță și întreține-i arderea prin răbdare și o să vezi ce flacără se aprinde în întuneric…
Îmi amintesc acum de versurile lui Radu Gyr: înfrânt nu ești atunci când suferi / nici ochii când în lacrimi ți-s / adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis, din poezia „Îndemn la luptă”.
Nu renunța la visul tău de a fi fericit și împlinit prin iubire, George! Undeva în lumea asta, o persoană te caută, la rândul ei. Luptă și dă-i șansa să te găsească, să te cunoască, să te iubească…
Uite, viața e ca o gară, trenurile (oamenii) vin și pleacă, uneori grăbite, lăsând mizerie în urma lor. Dacă e o singură linie în acea gară, cu un singur peron, și tu nu lași să plece trenul nepotrivit, care a staționat deja nepermis de mult, atunci…. trenul pe care îl aștepți de-o viață nu are cum să ajungă în gară, atât timp cât o ai blocată de un tren (n.r. de o persoană) care nu te merită. Lasă trenul actual să plece, nu îți merită lacrimile, fă curat pe peron, aruncă urmele trecutului și… trenul potrivit ție va putea, în sfârșit, să ajungă în viața ta.
Curaj, răbdare, speranță. Învață să cânti în ploaie și te vei putea bucura, în curând, de soare în viața ta.
Hugs,
B.
Îți mulțumesc tare frumos pentru mesaj
Ăăăăă… It’s a Match!
Nu accepta sfaturi emotionale de la femei, ca o sa te duci in picaj ca migul. Femeile traiesc pe alta lume, ceea ce are sens dpdv relatii in lumea lor nu o sa aiba in veci sens in lumea ta.
Nu zic ca sunt prostii, zic ca ce le merge lor nu o sa mearga pentru tine, si vitavercea.
„It WILL get better, I promise! Dumnezeu nu rămâne niciodată dator, îți va răsplăti nevoința și dedicarea și vei întâlni persoana care să te completeze și să te merite.”
Si cum poti tu sa promiti lucruri pe care nu le poti oferi? Stiu, sunt prea „Spock” aici, dar WTH?
Cu ce esti diferita de aia care-ti promit ca daca joci la lotto vei castiga?
Ah si —NEWSFLASH— Dumnezeu NU EXISTA!!!!!
Poti sa crezi sau sa nu crezi in el, chestia asta nu se va schimba, la fel cum nu se va schimba daca tu crezi ca pamantul e plat.
Pt George: Daca intelegi mesajul, ai sanse la o viata pe care sa o consideri frumoasa. Altfel, iti doresc: Mult succes in continuare!
@ B, sunt foarte mișcat de modul cum percepi toate aceste lucruri, și cum ma abordezi, m ai citit fără vreo greșeala, pare ca înțelegi ce multi refuza sa arate, ca și bărbații au suflet, sentimente, și ca ii doare. Legat de activitate, le zici foarte bine. Am deja canal de Youtube, și citesc și poezii. Ce lecție mi ai dat: ce drept am eu sa plâng, când alții au înfundat închisorile nevinovați…
De-abia m am întors, dar asta e unul din planuri,sa continui. M as bucura sa îți scriu în privat, ești foarte empatica și cuprinzătoare, vezi lumea în ansamblu și… O accepți asa cum e. Nu știu cum sa fac sa îți scriu.
@Mcgregor, înțeleg ce zici, trebuie sa înțelegem ca noi și ele funcțional diferit, noi mai mult logic, ele mai mult emoțional. Tu ca bărbat, te poți realiza prin logica ta, dar dacă nu ințelegi logica femeii n-o sa poți face parte din viata ei, dacă o vrei trebuie sa o înțelegi. Și fără sa vrei, tot va trebui sa ii accepți logica ei, pt ca altfel opțiunea e sa trăiești singur o viata. Dacă asta simți ca e pt tine, alegerea ta.
Stiu ca iti vine greu sa intelegi ca faci ceva gresit. Toate site-urile imping la deal aceleasi idei gresite, ca barbatii trebuie sa ofere aceste chestii pe care inainte le consideram tipic feminine. Dar incearca sa deschizi un pic urechile.
Sa zicem ca fiind producator de parizer ai acasa 20 de kg de parizer. Calitatea I, sa ne intelegem. Genul de parizer pe care il mananca bill gates dimineata.
Si mergi la piata, si cineva iti ofera alte 10 kg de parizer, de exact aceeasi calitate. Gratis. Hai sa-ti ghicesc io care o sa fie reactia ta la aceasta oferta minunata:
O sa fugi mancand pamantul la primul producator care ofera ALTCEVA, gen PAINE pe care sa pui parizerul, sau KETCHUP. Sau MAIONEZA, pe deasupra.
Deci daca te apuci sa produci ceea ce e specialitatea femeilor, numa’ o sa le vezi cum fug mancand pamantul, spre linia orizontului.
Tu confunzi o reclama pe care ele si-o fac la produs („cea mai buna relatie tb sa se bazeze pe incredere, si daruire, si iubire, cumparati produsul Iulia Popescu”), cu altceva.
Dar hey, e viata ta. Personal ma doare in cur daca continui pe aceasta linie.
PS
Daca as fi femeie, as face tot ce imi sta in puteri sa dispara site-urile care spun ca barbatii tb sa ofere aceleasi chestii intr-o relatie.
Ca uite ce se-ntampla, unii chiar inteleg gresit mesajul.
As face ca si Coca Cola – „numai noi putem oferi gustul autentic si original”.
@ Gogu – îți mulțumesc frumos!
@ MacGregor – tare bine ai zis-o!
@AlexF – ăăăă, it’s a funny Tinder joke :)) Good one!
@mac gregor – long story short:
1) niciun sfat nu e nici panaceu universal, nici axiomă de netăgăduit, indiferent de genul emițătorului/receptorului acelui mesaj. Dovadă stau sfaturile unor masculi Omega (că Alpha sigur nu se pot numi) din aceste mesaje, care nu sunt compatibile (din fericire!) cu autorul textului. Sfatul, în funcție de timing, circumstanțe și profilul psihologic al fiecăruia, poate funcționa sau nu, însă e superficial să-l (in)validezi doar prin filtrul cromozomilor (XX vs Xy). Zic numa’
2) Analogia ta cu parizerul este *raising eyebrow* interesantă. Da, poate părea plictisitor să iei încă 10 kg de parizer, dar când constați că alternativele sunt vai mama lor, că PÂINEA a fost făcută poștă de juma’ de oraș înaintea ta, că MAIONEZA mai are alți 2-3 producători de parizer, pe care se întinde în paralel (pun intended) și că acel KETCHUP te vrea doar pentru cifra ta de afaceri (n.r. materialism), parcă ți se scârbește de ALTERNATIVE și tot la parizerul atât de familiar te întorci. Nu degeaba „Cine se-aseamănă, se-adună” e un vechi proverb românesc. O femeie sensibilă, romantică, devotată familiei va căuta mereu pe cineva la fel ca ea, nu pe un gherțoi insensibil. Poate va avea jumătate din sensibilitatea ei (apropos de ratio, 20 vs 10 kg de parizer din analogie), dar va avea!
3) PS-ul tău e subiectiv. Dacă ai fi femeie, ai înțelege câtă nevoie este și de sensibilitate, de afecțiune și de lipsă de superficialitate din partea jumătății tale masculine.
@Gogu, NEWSFLASH, ce spui tu e un nonsens! Tu nu poți dovedi inexistența a Ceva decât dacă, în prealabil, s-a demonstrat existența acelui Ceva.
Desigur, tu poți să spui că Dumnezeu nu există, așa cum poți să spui că nu există gravitație pe Terra (nici pe ea n-o vezi) sau că nu sunt adevărate legile fizicii cuantice, dar invalidarea lor (de către Gogu, mare somitate intergalactică) n-o să le facă mai puțin adevărate sau mai puțin valide. Așa și cu Dumnezeu, ești liber să nu crezi în El, dar asta nu-I știrbește existența. În fine, n-o să acaparez discuția cu tema asta, ți-am răspuns doar. Case closed.
@George,
1) mă bucur că ai fost deschis la mesajul meu. Și eu mi-aș fi dorit să comunicăm în privat, însă conștiința nu mă lasă. Pari genul meu și avem multe lucruri în comun. Dar sunt într-o relație și, din respect și atașament față de persoana specială din viața mea, ar fi mai chibznuit să nu. El nu e genul gelos, dar eu sunt genul care se dedica 200% persoanei dragi și prefer să canalizez energia, toată energia, chiar și cea dedicată comunicării, doar într-o singură direcție.
2) am citit multe mesaje răutăcioase postate. Ignoră-le cu grație! E un citat aplicabil aici.. sufletele mari au întâlnit întotdeauna opoziție din partea minților medicre. Un quod erat demonstrandum mai grăitor decât aceste mesaje nu cred că există. Că o fi mediocritate, că o fi frustrare sau chiar invidie din partea lor, nu știu. Dar, pentru liniștea ta sufletească, încearcă să triezi mesajele cu obiectivitate…
3) Chapeau! pentru diplomație! Eu n-aș fi avut nici un sfert din tactul și amabilitatea ta, din răspunsuri
4) am omis în mesajul inițial o idee, o scriu acum, cu rugămintea anticipată de a nu mă înjura 🙂 Zii merci că s-a întâmplat așa, cu ultima tipă. Și că și-a dat arama pe față acum și nu mai târziu (când ar fi fost mai multă suferință). Dacă a trecut cu ușurință de la tine la altul, într-un timp atât de scurt, ar fi făcut-o la fel peste un an sau doi și atunci ai fi suferit mult mai mult.
În plus, ar trebui să fie liniștitor, în sensul de closure, faptul că you did your best să iei legătura cu ea, să cauți răspuns sau soluție… pe scurt, să te implici. Ar fi fost chinuitor să rămâi cu regrete gen „of, daca-i mai scriam un mesaj salvam relatia, daca o cautam poate era ceva intre noi”. You did all that and yet nothing happened, mingea a fost exclusiv în terenul ei și a ales să faulteze, încheind meciul. Ăsta e closure-ul de care ai nevoie ca s-o uiți. Fără mustrări de conștiință. You did your best. A refuzat, asta e, pierderea ei! Din experiența (mea dintr-o fostă relație, în care, în prostia mea, m-am umilit total, ca să caut explicații și să cerșesc măcar un nanogram din afecțiunea cuiva care se mutase la o alta deja) îți zic – NU SE MERITA! NU îți irosi timpul, speranțele și lacrimile pe cineva care nu le merită!
5) După ce mai trece timp și se mai cicatrizează rănile, ai să simți că, pur și simplu, renaști! E un feeling extraordinar care nu poate fi exprimat în cuvinte, doar trăit profund. Just wait and see, experience it… vei simți din nou pofta de viață, curgându-ți prin vene!
@B., esti o fiinta extraordinara! Iti doresc multa fericire alaturi de omul care are bucuria sa-ti fie alaturi, sper sa aveti parte de cele mai mari bucurii pe care viata vi le poate oferi. Apreceiz din toata inima tot ce mi-ai scris, si, daca intr-o zi vei simti sa imi mai scrii sau sa comunicam, eu cu mare drag voi simti la fel. Scrie-i eventual lui Cetin sa iti dea adresa mea daca vei dori, sau cum stii tu, cu siguranta o sa stii sa ma gasesti din indicii. Cu nespuse multumiri iti sarut mana, si iti doresc ce poate fi mai frumos pe lume, linistea sufletesca si multa iubire. George
@George, îți mulțumesc din inimă pentru frumoasele gânduri și cuvinte! Asemenea îți doresc și eu, ai o noblețe sufletească cum rar am mai văzut, va fi norocoasă persoana căreia îi vei încredința, din nou, inima ta! Sper să te merite!
Cât despre comunicare, rămâne în stand-by, din motivele anterior enumerate. Însă, where there’s a will, there’s a way. Am reținut ideea și îți mulțumesc pentru deschidere.
Hang in there, suflet frumos! The best is yet to come in your life.
Hugs,
B.
E interesant ca din 3 partenere toate pareau perfecte pentru tine pana s-a dovedit ca nu erau. Partea buna si optimista este ca ai 33 de ani si mai poti incerca cu inca 10, pe putin. Poate cu timpul se va mai micsora muntele de iubire dinauntrul tau, vei da femeile jos de pe piedestal si te vei multumi cu o relatie mai pamanteana.
Inca incerc sa procesez asta cu „durerea mare nu este faptul ca m-a parasit o femeie” si in acelasi timp „nu raspunde nici la telefon, nici la messeneger, whatsapp si email”. Femeia te-a anuntat ca nu mai vrea sa aiba de-a face cu tine si sta cu altul. Daca ti-ar raspunde si l-ar parasi pe ala tot ai vrea sa-ti creezi propriul univers paralel cu dansa si eventualii copii facuti din dragoste?
Merci pentru asa raspuns fain! 90% ca nu, dar pentru mine, mi-ar fi prins bine niste raspunsuri despre modul cum poate am gresit fata de ea, si ce a deranjat-o, ca sa stiu sa nu mai fac in viitor.
Încearcă și cu o grasă.
Pot fi femei mai iubitoare decât îți dai seama. Și grasele sunt soții și mame, și totuși sunt iubite.
Cu toate ma casatoream in liceu. Si ele cu mine. Asta asa de fun. In rest commentu #1. Acolo e. Sufoci muierea de langa tine. Si chiar tu recunosti ca nu te simti complet fara asa ceva. Daca cumva adaugi aici si un minim de gelozie, reteta de dezastru e gata.
Ai intrebat…poate ai putza mica si de aia …
De fapt poate de aia m-au mai ținut o vreme, pt ca 20 cm la 1m 70. Mai făceam și piața pe deasupra.
Ai pula prea mare si pentru femei esti doar atat. Totemul iti umbreste personalitatea.
Fa-ti o operatie de reducere de penis.
Ah: „Femeile sunt darul lui Dumnezeu pentru barbat”? In ce an suntem, ’50?
Fa-ti update la software si downgrade la hardware.
Nu sunt multi psihologi aici pe blog, unii mai intra sa vada poze cu femei imbracate sumar cateodata, deci poate nu vei gasi cele mai relevante sfaturi aici (si oricum, un psiholog ce tine la deontologie si etica nu va analiza problemele tale public)-deci cum spunea si cineva mai sus, poate ar fi ok sa discuti cu cineva profesionist(ai grija, multi sarlatani cu diploma isi tin captivi subiectii doar pentru orele platite)
In loc sa stai sa iti plangi de mila si sa gasesti iubirea adevarata, poate e mai util ca o perioada sa te distrezi putin, gen get laid/no feelings, sa mai analizezi diferite personaje feminine, si neaparat din prisma personajului ideal pe care il cauti, ci just for fun.Iar ce a fost, a fost, cu bune si rele….acum important este ce urmeaza.
Este total adevarat ca suntem persoane cu sensibilitati diferite, standarde si aspiratii diferite, insa femeile doresc un partener puternic daca vor sa isi petreaca restul vietii alaturi, copii, si nu uita ca fiecare dintre ele au propriile aspiratii, peste care daca tu le impui viziunea ta ( care personal imi pare un pic idealista, din ceea ce ai povestit)….nu ajungi departe.
Iar 33 de ani este chiar o varsta „frageda” sa iti gasesti perechea…..nu te stresa, ai timp berechet.
Salut! Pe vapor este bordel pe gratis. Deci nu asa se pune problema. Da, intenționez sa vb cu un profesionist, însă referitor la standarde și aspirații, am tot ce e nevoie ca sa întrețin o familie, mereu am dat libertate maxima partenerei, am exprimat doar ce pot sa ofer ca și cadru emoțional, nu am impus vreodată ceva. Sunt doar un om cu suflet sensibil, realizat altfel, și pe deasupra, după cum zicea un comentator poate răuvoitor, fac și dragoste al naibii de bine. Sper sa nu-mi pierd speranța și sa ma liniștesc prima data. Merci!
Subscriu si eu la sfatul de a merge la un psiholog. Din ce povestesti, este un dezechilibru acolo la tine, cu siguranta daca o sa faci pace cu tine si cu asteptarile pe care le ai de la ceilalti o sa fii mult mai bine. Cand esti tu bine, lucruri minunate se intampla. Succes!
Îți mulțumesc, Ramona, am toată intenția sa merg cat de repede, sa scap numa din izolare. 🙂
Tot ce am citit mai sus se poate reduce la ‘eu si nevoia mea de a-mi face un scop in viata’.
Esti bolnavicios rau, afara de femeile cu fetishuri specifice nu vad de ce ar vrea sa stea careva cu un caine in calduri, esti sufocant in text, nici nu vreau sa ma gandesc cat de groaznic poti fi irl. Sincer pari genul de om care-si canibalizeaza partenera la propriu convins fiind ca i-a oferit cel mai de pret lucru din univers.
Ca sfat. Incearca sa te masturbezi mai des si sa realizezi ca un om daca nu e fericit de unul singur n-are ce cauta sa faca o casa cu altul.
Problema nu e că femeile nu învață să evite pe viitor drama cu handicapații și defectii emoțional.
Știu și ele, sunt conștiente, dar au nevoie de un pic de dramă, de oleacă de aventura, să li se dea ceva de făcut, să aibă filme. De aia repetă aceeași greșeală, pentru că le place.
Vor să schimbe animalul de lângă.
Da, citeste si tu ce ai scris, cat si cum! Exact! Asta i buba :))
Deziluzionat si cu asteptari de filme disney, adica la 30 sa iei una de 40 nu doar asta dar sa vrei sa fiti si pe aceeasi masura de calitate intelectuala, cand sunt atatea sub 30 care n-au aspiratii de soprane internationale
Frățioare, e clar că te aprinzi prea repede și cu vâlvătaie, banii că oferi o grămadă dar și aștepți reciprocitate la paritate, ajungi de sufoci femeia fără să-ți dai seama.
Cu bărbați n-ai încercat?
Daca a scris de 20 s-ar putea sa primeasca un mesaj in mandarina, araba si uzbekistaneza veche :))
Poti incepe de aici markmanson.net/books/models O gasesti pe emag, elefant etc. si in toate formatele posibile. Dupa ce-ti dai seama cum furi curent si te sabotezi singur, poate o sa faci alegeri mai bune.
Trebuie sa te maturizezi emotional si sa iesi din starea de adolescent care viseaza povesti dulcegi de iubire.Nu mai ai 16 ani !!
Cauta femei normale la cap , mai lasa femeile sofisticate care cad in fascinatia propriului vagin.
Ma interesează, serios, viziunea ta despre maturitate emoționala. Eu vad ca majoritatea oamenilor urmează cutume sociale, fac lucruri pt ca fac și alții, se însoară, fac copii după program, nu se implica deloc. Confunda atracția cu iubirea, ai văzut pe site-urile de dating ca sunt peste jumătate femei singure cu copii? Se căsătoresc din atracție, peste o vreme își dau seama ca n au nimic în comun cu celalalt, și divorțează. Rămân copii la mijloc. Da, și sa știi ca zicea bine cineva mai sus, femeile sunt atrase de mine și ma vor ca aventura fiind fascinate de ceea ce fac, nu ma vor pt cine sunt, sa ma ia de bărbat. Prefera câteodată gherțoi. Merci!
George, maturitatea emotionala se dobandeste in urma unor experiente de viata, bune sau rele si in urma acestor experiente din care ma gandesc ca inveti cate ceva despre dragoste/femei ca barbat, trebuie sa fii ceva mai cerebral, mai atent.
Poate este momentul sa nu mai stai in preajma femeilor care sunt fascinate de ceea ce faci, alea alte imature , si sa cauti sau sa stai pe langa femei fascinate de tine ca om , cum gandesti , cum glumesti ..etc, deci nu implici meseria care este doar o sursa de venit si ma rog in cazul tau pasiunea vietii.
Sunt destule ”adolescente” de 30 + si 40+ pe piata femeilor singure cu sau fara copil, incearca sa le mirosi din timp si sa nu mai pierzi timpul cu ele. Undeva clar se afla si perechea ta , trebuie doar sa ai rabdare si sa mergi mai departe.
George, intr-o oarecare masura asta faci si tu. Esti obsesiv in a urma o cutuma sociala. Partea cu iubirea & casatoria neaparat. Nu se arata a fi? Treci peste, descopera alte bucurii in viata. Altii sunt nevazatori. Tu ai vazut o lume intreaga. Altii nu au maini, tu canti la pian, daca bine am retinut.
Serios, drama queen la 33 de ani ?!
@ Gigi (asa mi se spune mie), îți mulțumesc pentru grozava descriere, ma ajuta mult!
@ O.V. Ma gândesc la căsătorie ca la dovada ta pt o femeie ca ea e cea mai importanta din viata ta, puțin îmi pasa ce cred alții.
Cat despre câtă șansă am primit față de alți oameni ai mare dreptate….
Buna George,
Felicitari pentru munca depusa pentru a realiza ceva in viata.
Continua sa exersezi, lumea se va adapta si vei avea alte ocazii de a face ce iti place, te vei simti implinit daca o faci din inima chiar si pe o scena mica in aer liber.
Pe plan personal… un tumult de emotii, ai putea sa folosesti timpul asta „mort” ca sa inveti sa iti strunesti sentimentele, pentru a putea sa le exprimi in mod matur in viitor.
Intr-o familie cu un copil mic si cu o nevasta obosita si stresata, un banal gest ca spalatul vaselor sau facutul curateniei inseamna mai mult decat 100 de declaratii de dragoste.
Succes!
Îți mulțumesc frumos!
Ce frumos mi ai scris, merci foarte foarte mult! Și sa știi, chiar spăl bine vase și gătesc la fel de bine :))
Cel mai lung bio de pe Tinder ever!
La anii tai ai ajuns sa-ti doresti moartea ptr ca…..femei. Da-ti repede 2 palme si revino-ti.
Nu-mi doresc moartea, vreau sa trăiesc și sa fiu fericit. Doar ca acum simt ca ma sufoc de durere și jale. Poate mai mult de durerea umana (nu de bărbat) ca îmi era viata în pericol și nu mi – a scris un cuvânt.
dude :))
nu te mai arunca inainte ca mielu’ la taiere
cele mai multe femei care se simt iubite dar nu-si iubesc partenerii de viata vor sterge pe jos cu ei
trust me, i’ve been there
problema ta este ca nu tii la tine deloc, ba da’ deloc
lasi orice zdreanta sa-si bata joc de tine doar pentru ca pare „EA”, acel ideal pe care-l cauti de o viata
nu-l mai cauta, ca apare singur, si cu putin fler ai sa-ti dai seama
si inca ceva,
la 33 sau sub nu-ti cauti nevasta! iti traiesti viata! :)) ai tot timpul sa te insori mai tarziu
uita-te la cetin, 50 years young, si e ok 🙂
sictir:)
Da, știu ce zici, asa este, șterg cu ei pe jos, dacă ele s oameni fără caracter. Dacă sunt asemănători, atunci poți avea cea mai fericita căsnicie. Ma rog, că e femeie rea îți dai seama după o vreme, pt ca la început fiecare vrea sa se livreze va produsul perfect. Înțeleg ce zici, merci!
” Orice bărbat trecut de 30 de ani cu o oarecare inteligență manifestă în preajma unei femei prudența câinelui care a mai luat bătaie ” :))
Chiar are 50 posesoru blogului? Mie îmi parea trecut binisor de 55.
Felicitari daca ai numai 50 omule, arati ok ptr varsta asta.
@DanV: eu am crezut multa vreme ca Luna este fiica sau nepoata :))
si da, omu’ se tine bine la 65 😀
sms
Eu cred ca ai nevoie de niște terapie. Se face si online in perioada asta.
O tipa la care am mers m-a ajutat pe probleme palpabile. Am mai mers și la altii, fiecare m-a ajutat in alt fel. Cand am simtit ca cineva nu mi se potrivește am întrerupt.
Poate doar ai nevoie sa bei o bere.
Daca vii la Iasi poti sa dai un semn si iesim
Doamne, la Iași? Pai acolo e drama mea :)))) Dar pt o bere cu tine…
Am citit povestea cu iasiul. Ti-e frica sa vii?
Daca eviti un judet din cauza unei femei.. ai grija ca nu sunt asa multe judete :-))
Haha :)) mi e frica pt ca mai e o fata care aleargă după mine, e vecina de strada cu fosta, și dacă ma vede nu mai scap de ea.
Uhuuu.. eu vad doar inca un motiv sa vii la iasi la bere :-)))
Cunosc sindromul acela de barbat ranit de o femeie care incearca sa fie mai rece si sa nu se indragosteasca de urmatoarea, dar se gandeste ca daca ea e cea care merita si o poate rani. Si uite asa apare un cerc vicios.
Exact cum au zis si altii, da-ti 2 palme, capul sus si keep walking. Timpul le rezolva pe toate 🙂
Well, eu sunt bărbatul care se îndrăgostește mai tare de următoarea după ce a fost rănit. Sinucigaș emoțional, isn’t it?
Din ce am citit, femeile din viața ta au mai multe șanse să sfârșească legate într-un beci decât fericite până la adânci bătrâneți cu prințul care te vezi tu. Poate se va găsi o femeie care să te iubească în momentul în care nu o vei mai vedea doar ca pe un obiect obligat să fie exact cum vrei tu pentru a-ți împlini imaginea ta despre viață. Dă-ți două palme și mai bine caută ajutorul unui psiholog, decât atenție sau compasiune pe internet sau în ziare.
Îmi pare rău că ai înțeles asa lucrurile. Sunt doar un om ca toți ceilalți, care are nevoie sa iubească și sa fie iubit. Care are resurse sa iubească și e implicat, și care pt asta de multe ori e criticat de cei care nu înțeleg, pt ca nu au. N-am nici un stereotip în cap, vreau o femeie sa ma iubească simțindu-se libera. Nu caut compasiune si nici atenție, vreau sa știu și alta lume ce a pățit și cum reacționează la asa întâmplări, dacă are cineva vreun sfat bine, dacă nu… De critica toți suntem buni. Am scris pentru ca îmi place viata și vreau sa trăiesc, sa fiu fericit. Nu sa mi-o distrug.
Eu mă mir că n-ai pățit și mai rău, că nah, chiar e adevărată chestia că pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești, cam prea te repezi,una două hai cu însurătoarea, mai ușurel, sperii ,încearcă și cu prietenie
Ei, pai nu chiar asa repede. Ca pe prima am cerut-o după 4 ani, apoi după 7, ne știam fiecare gând reciproc. Dar ai dreptate, trebuie lăsat mai moale, mai relax. Merci!
Prima relație mi s-a părut ok, n-a fost sa fie, asta este, mai înveți ceva, toată viata e o experiență, când aduni multa.. ești înțelept 😀
Dar partea de după prima relație pare disperare, și persoanele disperate sa se însoare sperie ca naiba, dau impresia de persoana instabila, ca nu contează altceva și chestia asta sperie, doar de fațadă poate sa meargă.
George, viața voastră, a artiștilor, nu prea e compatibilă cu viața omului de rând. Talentul și pasiunea care te consumă sunt demoni, și vor pârjoli totul în jurul tău. (Dacă nu ai observat până acum, înseamnă că ești mai degrabă cabotin decât artist.)
Așa se explică intensitatea a tot ceea ce faci: felul în care îți exprimi dragostea, sexul ăla al naibii de bine pe care te lauzi că știi să-l faci, cât de so fucking wonderful are you as a cook, etc. Percepția ta este că ești pe val, percepția jumătății mai bune sugerează teamă, de fiecare dată. Ești ca un drog puternic, o femeie e atrasă să-l încerce, poate o dată sau de câteva ori îi place, dar de fiecare dată este și un „chelcășoz”, ceva care literalmente o face să-i înghețe căcatul în mațe, dacă îmi permiți comparația, ca să înțelegi intensitatea a ce simte ea, pe negativ. Pe termen lung nimeni nu vrea asta.
Oricum, credeai că fac mișto de tine când am sugerat să încerci și cu un bărbat, dar nu, nu făceam…
Lasă „prăpastiile” și acceptă-ți condiția, căci altfel ar fi păcat ca într-o zi să te găsească prietenii pendulând ușor, la capătul unei frânghii.
Ai dreptate, e greu sa fim înțeleși pentru ceea ce suntem. Da, ardem tare, deseori e nevoie sa ne punem stăvilar, ca sa nu copleșim. Am avut contact mai mult cu femei din mediul meu, care poate ardeau ele mai mult. De asta m am simtit liber sa ma exprim cum sunt, fără bariere. Înțeleg ca trebuie sa ma mai temperez, sa iau lucrurile mai ușor. Da, știu, ca prea ma simt de parca e sfârșitul lumii, pt ca în interior simt ca ma prăbușesc.
Nu am luat în derâdere ce ai zis despre a încerca cu bărbați, dar ce sa încerc? Sex? Am câțiva prieteni gay, ne înțelegem bine, dar in momentul în care ma simt 200 % straight, cum sa fac asta? Pt ce? Care e motivul?
Da…E posibil sa trebuiască și sa accept condiția de a nu-mi găsi iubirea. Și știi ce e am uitat sa zic? Ca în momentul în care iubirea e reciproca, și fluxul ei e constant, din clipa aia intru într-un echilibru perfect. Am trăit ani întregi în relație, simțindu-ne în balanta. De asta ziceam ca (cred) ca știu ce-mi lipsește.
Îmi place viata, vreau sa o trăiesc frumos, însă prefer sa fiu vultur pt puțin timp decât găină o viata. Merci pt tot ce ai spus!
Sunt multe persoane care se duc pe nave de croazieră uitând un lucru foarte important SUNT Nave! Nu ai ce sa cauți acolo daca nu știi ce presupune asta.. ( a e bine că vezi lumea, iei bani buni ..sunt multe motive; a-ți întemeia o familie nu e unu din ele!).
Alta chestie poate sunt eu mai de moda veche dar văicăreala nu e un comportament bărbătesc (ai nevoie de ajutor ca nu mai poți să repari singur te duci in privat și ceri ajutor la specialist) și poate și asta e una din cauzele pentru care nu găsești pe cineva
Am plecat când eram deja singur, am stat împreună 2 ani cu cineva acolo, apoi când sa rămân pe pământ definitiv….click. Știu bine ce presupune viata de vapor. Nu vreau atenție, cer un sfat de la oamenii care poate au trăit mai multe ca mine. Ma doare, și am curajul sa recunosc asta. Nu sunt un bărbat care se pietrifica doar ca nu cumva ego-ul lui sa nu fie atins arătând slăbiciuni. Da, acum sunt slăbit și vulnerabil. Da, sigur ca o sa consult pe cineva, deocamdată sunt la izolare forțată 14 zile. Merci!
Când o să începi sa te gândești la ce vor și așteaptă ele și nu la ce ai tu de oferit poate o să ai șansă la o relație trainica.
Tot postul este despre tine, din păcate. Să iubești mai înseamnă să fii atent la nevoile și personalitatea celui de lângă tine, să o arăți, nu să o declami.
Citește puțin despre borderline, cred ca acolo te încadrezi. Și tratează-te.
Ba… Prea le-am scărpinat intre coarne… Sunt un om blând, și treaba asta e luata ca o slăbiciune. Sigur, sa fii bărbat tânăr și în putere în dormitor contează mult, însă nu se mulțumesc femeile cu atât. Vor poate sa vadă forță și mușchi și în viata de zi cu zi.. Nu știu.
Referitor la borderline, înțeleg ce zici, dar eu caut împlinirea intr-o relație reușită pt ca îmi da echilibru, și dacă am asta tot ce am de făcut în viata îmi sta la degetul mic, arta, meserie, viata de zi cu zi. Cumva toate în viata sunt legate intre el. Și… Ar trebui sa ma bucur pt ca știu ce ma face fericit, și n am nevoie sa mai caut răspunsuri, ci doar sa împlinesc ce am nevoie.
@George
Nici nu-mi imaginez altfel artistul, omul de geniu decat asa ca pe tine, traind la cote inalte, ce-ti taie respiratia, cote ce sunt inaccesibile muritorilor de rand!
Accepta-ti conditia de artist cu tot ce inseamna ea, frumusete, tristete, singuratate. Nu schimba nimic la tine, nu e nimic de schimbat( schimbam ce e urat la noi, minciuna, rautatea, dorinta de a face rau, NU schimbam niciodata ce e frumos. Asta-i lege! Sa fie clar!), niciodata nu schimbam ceva la noi pentru ca altii doresc sa fim altfel! Traieste intens, cum simti tu, cum vrei tu, DAR NU TE PIERDE NICIODATA PE TINE INSUTI de dragul cuiva, de dragul a ceva. In timp o sa mai inveti despre viata, oameni, o sa te mai vindeci, o sa te maturizezi emotional!
Si nu uita ca tu nu vei fi totusi, niciodata singur, tu ai Muzica! Multumesc pentru ea personal tuturor ce ne-o daruiesc, prin urmare si tie, iubesc tot ce inseamna muzica si dans, ma transporta intr-o alta lume, vrajita.
Adaug ca te gasesc admirabil ca om, barbat si artist si indraznesc sa-ti dau un sfat: nu te multumi cu mai putin din ce meriti.
SUCCES!
Sunt mișcat profund de mesajul tău plin de empatie și înțelegere, de adâncime și sens. Incurajarea ta e deosebita, și m as bucura dacă vrei sa mai corespondam și să-ți trimit muzica de a mea. Nu știu cum sa fac, pt ca parca totuși nu mi as lăsa contactul public aici. Sărut mana!
@George
Sunt emotionata, magulita dar realitatea nu ne permite sa fim mai mult decat doi straini, in noapte, ce-si zambesc si trec mai departe.. Acesta nu este un refuz, George! Stiu ca un artist stie sa citeasca printre randuri, sa vada si auda lucruri ce nu se vad si nu se spun.
Multumesc pentru.. frumusete! Sper sa te pot asculta, sa-ti pot asculta muzica.. m-ar bucura mult..
Bineinteles ca toti comentatorii (ma rog, multi) te psihanalizeaza si au descoperit ce fel de om esti dupa 3 paragrafe scrise la suferinta, plus ca iti mai si recomanda ce ar trebui tu sa ti doresti in viata. Ma enerveaza de mor cum simt nevoia unii sa judece oamenii, mai ales bazandu-se pe nimic.
Ce ma amuza pe mine e ca statistic vorbind, unii din astia probabil sunt niste grasi cu vreo gagica urata sau niste uscati care luau bataie prin liceu, dar fac pe durii si pe puternicii, dand in oameni din spatele tastaturii. Cred si eu ca n au suferit din dragoste, ca n au avut ocazia.
Eu am suferit enorm si m-a marcat pe viata. Sunt mai sensibil, am iubit-o intens si am fost ranit prea adanc. Daca mai spun ca au fost si vreo 6 luni in liceu, deja o sa mi se puna stampila de ultimul ratat sau bolnav psihic. Dar nu, asta nu ma face damaged goods. Daca ma cunosti, sunt convins ca m ai considera un om de calitate si multe fete deosebite si foarte frumoase au considerat ca sunt bun pt ele. Din pacate nu imi mai pot lasa jos zidurile. Incerc.
Dar sa zicem ca sunt eu prost, ca prea m-am laudat singur. Am auzit puscasi marini sau oameni de un succes incredibil care au trecut prin asa ceva. Aia au vazut oameni spulberati langa ei dar au ptsd de la gagica din adolescenta. Spune-le si lor sa „man the fuck up” sau sa-si dea doua palme.
Ideea e ca suntem diferiti si lucruri diferite ne afecteaza diferit. Unii suntem mai sensibili, asta e, nu ne face slabi sau prosti.
Sfaturi nu prea am din pacate. E clar ca esti prea „needy” si asta e un turn off imens, dar presupun ca stii si tu. Poti sa mai tii si in tine lucrurile, nu trebuie sa erupa toate sentimentele din start si sa sufoce fata respectiva.
Si da, psiholog.
Eu iti urez succes. Imi urez si mie acelasi lucru.
Mi ai scris un mesaj grozav, îți mulțumesc frumos și îți doresc sa fii și tu bine, sa găsești tot ce te face mai fericit!
Voi doi va completati de minune. V-ati gandit vreunu sa schimbati barca? Poate gasiti fericirea in partea ailalta.
Salut George,
Primul pas spre vindecare l-ai facut, in sens ca te-ai expus si ti-ai asternut gandurile public.
Acum ar fi nevoie sa treci la pasul urmator si anume: sa te rupi de trecut.
Nu te mai gandi la trecut, nu mai fi ancorat in trecut, treci peste.
Daca ai fost cu o persoana si totul parea perfect, dar dupa ceva timp ati ajuns sa va certati si sa fie haos, inseamna ca nu a fost pentru tine.
Probabil ca ar trebui sa ajungi si la un psiholog si sa analizezi pattern-urile comportamentale si cum de aceasta poveste se tot repeta: te indragostesti, te implici foarte repede, „sufoci” persoana de langa tine cu iubire (aici ar trebui sa vezi daca nu cumva gelozia, posesivitatea ori obsesivitatea le-a facut pe persoanele respective sa se indeparteze de tine) si apoi sa inveti ceva din toate aceste experiente.
Nevoia de a iubi si a fi iubit e prezenta in toti din noi.
Dar nu o transforma intr-o obsesie, caci orice gand obsesiv te va auto-distruge in timp.
Ia lucrurile asa cum vin, foloseste timpul pe care il ai la dispozitie pentru introspectie, impacare cu trecutul, echilibrare, meditatie.
Mai intai incearca sa fi tu bine cu tine, inainte de a reintra intr-o relatie.
Caci la momentul acesta tu nu pari a fi deloc bine si e posibil sa atragi fix persoanele care vor continua sa repete aceste pattern toxic pentru tine.
Iubirea, casatoria si copilul vor veni natural, de la sine, poate atunci cand nu te astepti – dar pentru asta trebuie sa te echilibrezi. IMO esti fix opusul maturitatii si ai inmagazinate multe comportamente distructive atat pentru tine cat si pentru cei din jur, pe care foarte probabil, nu le constientizezi.
Îți mulțumesc frumos pentru mesaj. Da, patternul este o trauma din copilărie, teama de abandon atunci când parintele te iubește condiționat, doar când faci ceva bun, iar când nu, nu vrea sa te vadă. În viata de adult asta duce la dorința de a servi pe alții necondiționat închipuindu-ti ca asa primești iubire, nu doar în relații de iubire ci și sociale asta ducând la abuz emoțional sau la a fi folosit de celalalt. Pe deasupra, sunt prea empatic cu femeile neiubite, în subconștient probabil vreau sa le dau emoții și sa le ‘vindec’, apoi ele se fac bine și ma lasă. Am luat aminte la ce mi ai spus, și îți mulțumesc!
George – sau cum te-o chema. Din afara multi suntem buni la sfaturi despre orice, oricine si, mai ales, oricand. Iar internetul a transformat multi analfabeti in filozofi. Ai grija sa nu-ti „iei” sfaturile tocmai de la asemenea personaje.
Lasa-i pe altii cu sfaturile lor si incearca sa-ti dirijezi viata rational conform propriilor tale idealuri.
George ma cheamă. Ai dreptate, fiecare știe ce i se potrivește și ce își dorește, care poate fi diferit de ce e bun pt alții. Mulțumesc!
Sint convinsa ca-ti vei gasi jumatatea pe care o cauti in urmatorii ani, lasa-le sa saliveze o perioada, play harder (way haarder) to get, nu scoate inelul nici nu-i cere un copil in primul an at least. Speaking of babies, e riscant sa alegi femei asa coapte, 38?! S-ar putea sa urmeze alta drama, ca nu va putea sa ramana insarcinata…. eu si la 31 de ani am avut pb, nu putem pacali genetica oricat de avansati tehnologic ne-om crede noi