Scris de Mihaela Dobrescu

În mod normal, nu public acest gen de articole, din motive ce țin de strategia de publishing a sitului.
Dar am primit acest articol, scris de Mihaela Dobrescu și am rămas uimit de cât de ușor poți face bani în românia, din relația cu statul și să arăți a om de afaceri de calibru. Căutați-l pe erou, Teodor Ancuța, pe google, are articole dedicate prin Forbes, fotografia clasică în scaunul său managerial de unde ghidează vieți și destine, tot tacâmul. Și pentru asta, nu trebuie decât să falimentezi niște chestii și să ai discuții principiale cu DNA-ul.

Enjoy, că e mult și funny

In timp ce unii asa zisi “oameni de afaceri” se imbogatesc fraudand statul roman cu milioane de EUR fara sa pateasca nimic, alţii fac anii grei de închisoare pentru ca fura ceva de mancare pentru copii sau nişte lemene sa-si incalzeasca casele, iar statul roman in loc sa urmareasca sa recupereze prejudiciile mari, se uita cum sa impoziteze si mai mult pe cei saraci si se gândeşte cum sa impoziteze bacşişurile si ouăle pe care le produc oamenii in gospodăriile lor.

In anul 2011, Revista Forbes prezenta României pe “omul de afaceri” Teodor Ancuta, un multimilionar de success din Sibiu care strânsese o avere estimata la 10 milioane EUR. In spatele unei asa-zise povesti de succes se afla, insa, o poveste si mai interesanta despre afaceri ilicite facute in detrimentul statului roman si, cel putin pana acum, zero consecinte.

Sirul evenimentelor

Cu ajutorul informatiilor disponibile public, dar si a unor investigatii derulate in ultimele luni, am pus cap la cap si am urmarit sirul evenimentelor din acest caz, care ar putea fi predat in scoli de afaceri.

In anul 2006, Teodor Ancuta si Laura Teodora Gyarmati, fiica acestuia, au preluat pachetul majoritar de aprox 73% din fabrica de mezeluri Lactofarm SRL din comuna Hamba Jud Sibiu, cei doi fiind si cei care au administrat de drept si de facto aceasta firma si au luat toate deciziile care i-au făcut multimilionari pe seama statului roman si a celorlalţi creditori.

Imediat dupa aceasta preluare, respectiv la data de 02.07.2007, aceştia reusesc sa obtina o finanţare nerambursabila in valoare de 2.946.687 lei în cadrul programului SAPARD, pentru modernizarea şi retehnologizarea fabricii de mezeluri Lactofarm S.R.L.

Pe langa aceşti bani, Teodor Ancuta si fiica sa au mai accesat ulterior si credite bancare de la BCR in sold de 5.555.769 lei, banca fiind insa mai diligenta decât statul roman si punând ipoteca pe toate activele societatii.

Au urmat o serie de operatiuni cel putin indoielnice: banii primiti de la statul roman si de la banci au fost folositi pentru cumpararea de echipamente si utilaje de capacitate la preturi foarte mari si peste necesarul activitati. Ultimii bani primiti si cheltuiti de la SAPARD au fost obtinuti la data de 16 iulie 2009, odata cu finalizarea proiectului.

In paralel cu implementarea proiectului cu fonduri SAPARD, in companie se derulau si alte operatiuni cel putin suspicioase: Teodor Ancuta pltea salariile angajatilor sub forma unor prime nete de asigurare pentru asigurări de viaţă care erau răscumpărate ulterior de aceeaşi angajaţi, aceste sume fiind plătite suplimentar fata de salariile minime pe economie care se plateau pe cartea de munca acestor angajaţi, ocolind astfel plata contribuţiilor salariale legale pe care le plăteşte orice firma care face afaceri cinstit in Romania.

Si mai mult, aceştia au decis sa nu-si plateasca nici macar taxele si impozitele curente datorate, acestea acumulandu-se conţinuu pana la intrarea in insolventa. Nu ar putea fi aceasta o dovada ca totul a fost premeditat?

La doar un an de zile de la data la care Teodor Ancuta a terminat de “implementat” investitia de milioane de EUR la Lactofarm, timp in care au acumulat taxe si impozite neplatite, Teodor Ancuta si cu fiica sa au decis ca e momentul sa solicite deschiderea procedurii generale de insolvenţă a Lactofarm SRL, procedura fiind deschisa la data de 17.08.2010 in dosarul 3237/85/2010. Administrator judiciar a fost numit Apex Euro Insolv S.P.R.L, reprezentata de Liviu Marin, despre care surse apropiate spun ca ar fi un colaborator vechi al lui Ancuta.

Ca urmare a intrării in insolventa, suma totala a datoriilor era  12.463.565 lei, dintre care principalul creditor păgubit fiind chiar statul roman care a pierdut in total suma de 5.260.667 lei, din care suma de 2.313.980 lei, reprezentând datorii pentru taxe diverse la D.G.R.F.P. Brasov – A.J.F.P.S, si suma de 2.946.687 lei reprezentând suma acordata de statul roman ca finatare prin programul SAPARD.

BCR s-a inscris si ea la masa credala cu 5.555.769 lei, dar, spre deosebire de statul roman, banca a avut ipoteca pe toate activele societatii si isi poate recupera o mica parte din creanţe.

La data de 10.09.2010, respectiv la nici o luna de la intrarea Lactofarm in insolventa, acelaşi om care provocase intrarea in insolventa, respectiv Teodor Ancuta, reuşeşte sa fie numit administrator special al Lactofarm si ramane in aceasta funcţie pana la data de 27.11.2012, cu doar cateva luni de zile inainte de intrarea in faliment a Lactofarm. Mai mult, la data de 01.08.2011, Teodor Ancuta impreuna cu administratorul judiciar Apex Euro Insolv S.P.R.L., reprezentata de Marin Liviu, au incheiat contractul nr. 3839/01.08.2011 pentru administrarea societatii Lactofarm-S.R.L. prin care Teodor Ancuta a preluat administrarea societatii pe durata nedeterminata si s-a angajat sa organizeze si sa gestioneze activitatea societatii si sa o reprezinte in relaţiile cu tertii, beneficiind pentru aceasta de o indemnizaţie de 3.000 lei (redusa ulterior la 1378 lei/luna), comision din profit, autoturism de serviciu si plata cheltuielilor.

La cateva luni dupa intrarea in insolventa, mai exact la data de 19.10.2010, creditorul DGFP Sibiu a demarat o inspecţie fiscala la Lactofarm pentru perioada 01.01.2006-30.09.2010, iar la data de 28.04.2011 organul fiscal a finalizat inspecţia fiscală prin întocmirea raportului de inspecţie fiscală nr. 6464/28.04.2011 si emiterea deciziei de impunere cu nr 18/29.04.2011, prin care s-au calculat obligaţii fiscale suplimentare de plată pentru suma de 1.320.472 lei ca urmare a constatarii mai multor incalcari ale legislaţiei fiscale in vigoare, printre care si faptul ca in perioada 2006-2010 s-a plătit ilegal suma de 772.974 de lei către propriii angajaţi sub forma de prime fictive de asigurare pentru a evita plata contribuţiilor salariate legale.

Aceasta decizie a fost contestata chiar de Teodor Ancuta care a reprezentat Lactofarm SRL in timpul controlului, dar la data de 08.04.2013 prin sentinţa nr. 124/2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 57/57/2012, instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea în anularea deciziei de impunere nr. 18/29.04.2011 şi a deciziei nr. 251/22.07.2011, stabilind în mod irevocabil temeinicia şi legalitatea actelor fiscale de control şi obligaţia fiscală suplimentară de plată, în sarcina Lactofarm SRL, în valoare de 1.320.472 lei, instanta reţinând si faptul ca „In ceea ce priveşte descărcările din contabilitate pe bază de notă contabilă efectuate în perioada ianuarie 2006 – aprilie 2008: Organul fiscal a constatat că descărcările din gestiune a produselor finite prin note contabile, nu au avut la bază declaraţii justificative. Concluzia organului fiscal a fost validată de expert care a stabilit că nici cu ocazia efectuării expertizei societatea reclamantă nu a putut prezenta documente justificative din gestiune (facturi, avize etc) şi că suma de 442.406 lei descăcată de reclamantă prin note contabile fără documente justificative, nu a fost reflectată în veniturile aferente perioadei 01.01.2006 – 30.04.2008 [s.n.J

In ciuda hotararii definitive prin care se atesta astfel actele de evaziune fiscala făcute de Teodor Ancuta si complicii sai, nici judecătorul sindic si nici administratorul judiciar nu au luat nici un fel de masuri pentru actualizarea raportului cauzelor intrării in insolventa si pentru atragerea la răspundere a celor vinovaţi, “pasivitatea” acestora profitând lui Teodor Ancuta care s-a simtit încurajat sa continue.

Mai mult, in ciuda faptelor constatate, nici ANAF si nici AFIR nu a luat masurile necesare pentru a contesta raportul făcut de lichidator si nici sa demareze procedurile normale pentru a solicita adunarii creditorilor tragerea la răspundere a celor vinovaţi de intrarea in insolventa si de faptele constate pentru a recupera prejudiciul suferit de statul roman.

Astfel, la data de 28.01.2011, anticipand urmările controlului fiscal, deci la doar 5 luni de la intrarea in insolventa a Lactofarm SRL, Teodor Ancuta (deţinător a 28% din Lactofarm S.R.L.) impreuna cu fiica sa, Laura Teodora Gyarmati (detinatoare a 45% din Lactofarm S.R.L.), au infiintat firma Mezeluri Hamba S.R.L., unde cei doi aveau aceiaşi procente de deţineri din părţile sociale ca la Lactofarm S.R.L., folosind sediul, angajaţi, birourile si toate bunurile materiale si nemateriale ale Lactofarm.

Mezeluri Hamba a avut ca administrator unic pe Teodor Ancuta, acelaşi care era in paralel si administrator special la Lactofarm S.R.L. si care a fost in consiliul de administraţie al Lactofarm S.R.L. in majoritatea timpului, inclusiv la data intrării in insolventa.

Societatea Mezeluri Hamba S.R.L. a preluat întreaga activitate de desfacere a Lactofarm, beneficiind de adaousuri comerciale de doar 0,8%, de discounturi, de compensări si de cesiuni de creanţe, toate in detrimentul Lactofarm S.R.L., anihilând astfel orice posibilitate de revenire economică a Lactofarm S.R.L.

Compania nu a mai putut plati datoriile curente si nici respecta planul de reorganizare, asa ca a intrat in faliment la data de 09.04.2013, data la care lichidator judiciar a fost numit acelaşi Apex Euro Insolv reprezentată prin acelasi Liviu Marin.

Astfel, incurajat fiind de pasivitatea reprezentanţilor statului roman prin administratorul judiciar, judecătorul sindic, AFIR sau ANAF, Teodor Ancuta impreuna cu fiica sa Laura Teodora Gyarmati au continuat sa scoata banii din firma Lactofarm chiar si dupa intrarea acesteia in insolventa.

Concret, in perioada 01.11.2012-05.03.2013, cu doar cateva luni inainte de intrarea in faliment a Lactofarm SRL din data de 09.04.2013, Teodor Ancuta si cu fiica sa Laura Teodora Gyarmati, care controlau si administrau in fapt atat firma in insolventa Lactofarm SRL cat si firma capusa Mezeluri Hamba SRL au efectuat o serie de operaţiuni frauduloase legate intre ele, operaţiuni aduse la conostiinta creditorilor doar ca urmare a memoriilor sesizare depuse unul dintre asociaţii firmei, respectiv Rebegel Constantin, in dosarul de insolventa nr 3237/85/2010 la data de 17.07.2014 si data de 14.04.2015.

Este foarte important de retinut ca toate aceste operaţiuni ilegale incredibile au fost făcute chiar in perioada de reorganizare a Lactofarm SRL si intre doua firme implicate fiscal si detinute si administrate de aceiaşi persoane, fara a fi aduse la cunostiinta creditorilor sau a judecătorului sindic spre a fi aprobate.

Aceste operaţiuni au dus in final la intrarea in faliment a Lactofarm SRL, iar statul roman a pierdut in total suma de 5.260.667 lei, din care suma de 2.946.687 lei, reprezentând creanţa A.P.D.R.P., si suma de 2.313.980 lei, reprezentând crenata D.G.R.F.P. Brasov – A.J.F.P.S.

Astfel, in primul rand, Teodor Ancuta impreuna cu fiica sa Laura Teodora Gyarmati au vândut produsele Lactofarm SRL, aflata in insolventa, către firma Mezeluri Hamba, firma implicata din punct de vedere fiscal, la o marja comerciala neglijabila de doar 0,8%.

In al doilea rand, in luna noiembrie 2012, Teodor Ancuta a antedatat contractul comercial nr 4150/01.09.2011 prin care Lactofarm, firma aflata in insolventa, vindea produsele sale către Mezeluri Hamba, firma capusa special infiintata pentru falimentarea Lactofarm SRL. Contractul a fost semnat in noiembrie 2012, cu data de 1.09.2011.

Ulterior, in perioada 01.11.2012-28.02.2013, in baza acestui contract comercial antedatat in mod fals, Lactofarm SRL a acordat către Mezeluri Hamba SRL discounturi retroactive in valoare de 444.311,89 lei prin 8 facturi, desi societatea Mezeluri Hamba S.R.L. avea restanţe la plată faţă de debitoarea Lactofarm si ca atare nu ar fi trebuit sa se acorde discounturi ci sa se rezilieze contractul potrivit dispoziţiilor art. 5.3 din acest contract, „în situaţia în care cumpărătorul nu achită contravaloarea mărfii achiziţionate la termenele de mai sus, vânzătorul este în drept să rezilieze contractul şi să sisteze livrările către acesta, până la achitarea integrală a facturilor restante, cumpărătorul obligăndu-se să plătească penalităţi de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere.”.

In al treilea rand, in perioada 01.12.2012-30.12.2012, Lactofarm SRL, firma in insolventa, si Mezeluri Hamba SRL au incheiat 33 de ordine de compensare reciproca a unor creanţe in valoare totala de 425.589,52 lei (din care 32 ordine in valoare de 320.694,38 in perioada 01.12.2012-30.12.2012, iar un ordin in valoare de 104.895,14 lei in data de 05.03.2013), toate cele 33 de operaţiuni de compensare fiind realizate prin intermediul lui Ancuţa Teodor, majoritatea fiind semnate de Ancuţa Teodor chiar şi atunci când nu mai avea calitate pentru a face acest lucru.

In al patrulea rand, la data de 31.12.2012, chiar in ultima zi calendaristica a anului, Lactofarm a incheiat cu Mezeluri Hamba contractul de cesiune de creanţe nr 486/31.12.2012, cu aprobarea administratorului judiciar Apex Euro Insolv SPRL, avand ca obiect cesiunea către Lactofarm a unor creanţe incerte ale Mezeluri Hamba in valoare de 43.512,25 lei, creanţele cesionate fiind incerte si nu au fost în fapt niciodată încasate de Lactofarm.

In al cincelea rand, in perioada 10.08.2010-28.03.2012, Teodor Ancuta a efectuat plăţi multiple din Lactofarm SRL, atat în perioada de observaţie cat şi în perioada de reorganizare, către creditorul Banca Italo Romena, în valoare totala de 32.365,46 euro, care au condus efectiv la stingerea cu prioritate a celei mai mari părţi a creditului acesteia in detrimentul celorlalţi creditori (inclusiv a statului roman), fara a informa sindicul si creditorii si fara a cere aprobarea acestora si fara ca aceste plaţi sa fie prevăzute in programul de plaţi, operaţiunea avand ca scop evitarea executării personale a activelor lui Teodor Ancuta care a garantat personal banca in favoarea Lactofarm S.R.L. prin semnarea unor bilete la ordin.

Inca un faliment

Si pentru ca nu era suficient, la data de 03.10.2013 firma Mezeluri Hamba si-a cerut direct falimentul, in dosarul 5987/87/2013, aflat inca pe rol, si unde nu s-a întreprins nici o masura pentru recuperarea prejudiciului sau stabilirea celor responsabili de intrarea in faliment.

Si in acest caz, seria de operatiuni indoielnice a continuat.

Astfel, la data de 28.02.2013, prin contractul de cesiune de creanţa cu titlu gratuit nr 549/28.02.2013, Teodor Ancuta doneaza creanţa in valoare de 436.144.89 lei detinuta la Păltiniş SA către fiica lui, dna Gyarmati Teodora Laura.

Ulterior, la data de 02.04.2013, prin contractul de vanzare cumparare 652/02.04.2013, Teodor Ancuta a instrainat fictiv către către fiica lui, Livengood Livia Ioana, un imobil situat Str Ioan Slavici nr 11, in schimbul unei pret fictiv de 200.000 lei pretins a fi achitata in numerar, in condiţiile in care numai taxele notariale s-au calculat la valoarea minima a zonei de 775.000 lei.

In fine, in acelaşi scop ca si precedentele tranzactii, la data de 27.06.2013, prin actul de partaj voluntar nr 1232/27.06.2013, Teodor Ancuta instraineaza către soţia lui, Ancuta Livia Maria (născută Borcea) un imobil S+P+E împreuna cu terenul aferent de pe str Kogalniceanu (fostul sediu al Bursei Sibex din Sibiu), in schimbul unei sume de doar 100.000 EUR pretinsa a fi achitata in numerar (Ancuta Liviu Maria fiind pensionara).

In final, data de 13.08.2013, Teodor Ancuta a instrainat părţile sociale detinute la firma Royal SRL, reprezentând 95% din capitalul social, către fiica lui Gyarmati Teodora Laura, tranzactia fiind facuta la valoarea nominala a acţiunilor, respectiv pt suma de 1000 lei, desi avea in proprietate Vila 6 evaluata la pret de piaţa la aproximativ 75.000 EUR.

In ciuda “pasivitatii” judecătorului sindic si a lichidatorului fata de toate aceste operaţiuni aduse la cunostiinta creditorilor prin memoriile sesizare ale lui Rebegel Constantin, tocmai la data de 11.11.2014 ca urmare a initiativei luate de BCR, Adunarea Creditorilor Lactofarm SRL a ales primul Comitet al Creditorilor si au votat cu o majoritate de 98,38 % din totalul voturilor exprimate în adunare pentru formularea acţiunii în răspundere patrimonială, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, împotriva lui Ancuţa Teodor si Boiceanu Cornel, precum şi împotriva altor persoane care au cauzat starea de insolvenţă a Lactofarm SRL, prin aceeaşi hotărâre fiind mandatat lichidatorul să formuleze acţiunea în răspundere patrimonială.

Trebuie observat ca in mod cu totul si cu totul neobişnuit, desi Lactofarm a intrat in insolventa la 17.08.2010 si a intrat in faliment la data de 09.04.2013, pana la data de 11.11.2014 (4 ani mai târziu!), sub lichidatorului si a judecătorului sindic, nici macar nu a fost numit un Comitetul al Creditorilor care sa reprezinte interesele creditorilor, inclusiv ale statului roman.

Desi in timpul Adunării Creditorilor nu s-a opus deciziei, la data de 25.11.2014 lichidatorul Apex Euro Insolv S.P.R.L. a depus la judecătorul sindic o poziţie prin care afirma ca intelege sa nu introducă acţiunea prevăzută de art 138, alin (1), din Legea nr 85.2006 împotriva lui Teodor Ancuta si a lui Boiceanu Cornel asa cum a fost votata in Adunarea Creditorilor si asa cum a fost mandatat, motivând faptul ca a intocmit deja raportul asupra cauzelor intrării in insolventa si a aratat acolo ca nici o persoana nu poate fi responsabila de starea de insolventa a Lactofarm S.R.L. precum si faptul ca acţiunea ar fi prematura avand in vedere ca procedura de lichidare este in curs, ignorând astfel decizia creditorilor si încercând sa tergiverseze acţiunea in scopul prescrierii faptelor.

Ca urmare a refuzului lichidatorului, la data de 17.02.2015, Adunarea Creditorilor s-a reunit din nou si a aprobat ca Preşedintele Adunării Creditorilor, Banca Comerciala Romana, sa introducă acţiune in răspundere împotriva responsabililor care au cauzat starea de insolventa si faliment a Lactofarm S.R.L. raportat la prevederile art 138, alin (1), din Legea 85/2006, luând astfel naştere acţiunea din dosarul asociat aflat pe rol cu numărul 3237/85/2010/a8.

Judecatorul sindic a decis pe fond, in dosarul 3237/85/2010/a8, ca faptele sunt prescrise, dar decizia a fost contestata la Curtea de Apel Alba Iulia care a stabilit ca faptele nu sunt prescrise si a intors dosarul la acelaşi judecător pentru continuarea procedurii.

La data de 25.11.2014, in urma numeroaselor contestatii făcute de creditori, judecătorul sindic a dispus intocmirea de către lichidator a unui raport actualizat cu privire la cauzele si imprejurarile care au dus Lactofarm in situatie de insolventa cu menţionarea persoanelor responsabile de aceasta, iar lichidatorul, dupa inca doua serii de rapoarte in care pretindea ca nu gaseste responsabili, abia la data de 07.04.2015 a depus la judecătorul sindic “Raport refăcut si completat referitor la cauzele care au determinat starea de insolventa a debitorului Lactofarm SRL” precum si “Raport refăcut cu privire la rezultatele verificărilor întreprinse fata de solicitările creditorilor A.J.F.P. avand in vedere memoriul sesisare înregistrat de asociatul Rebegel Constantin”, prin aceste rapoarte concluzionând pentru prima oara ca exista responsabili pentru ajungerea debitorului in stare de insolventa, raportat la prevederile art 138, alin (1), din Legea 85/2006, infirmând astfel toate rapoartele făcute de el anterior si confirmând veridicitatea celor sesizate de Rebegel Constantin si de către creditori prin contestatiile depuse precum si necesitatea introducerii acţiunii pentru angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat insolventa si falimentul Lactofarm S.R.L. conform prevederilor art 138, alin (1), din Legea 85/2006.

Astfel, abia la data de 25.03.2016, Adunarea Creditorilor Lactofarm decide sa iniţieze doua acţiuni in justitie, una sub nr 3237/85/2010/al 1 prin care se urmăreşte recuperarea prejudiciului de la Veneto Banca si Teodor Ancuta ca urmare a plaţilor ilegale amintite anterior, iar cealalta sub nr 810/85/2016 prin care se urmăreşte anularea contractului comercial falsificat nr 4150 amintit anterior si recuperarea prejudiciului de la Teodor Ancuta.

La data de 06.05.2016, banca Italo Romana (Veneto Banca) a depus la dosarul 3237/85/2010/al 1 un document nedatat, dar semnat si stampilat atat de Teodor Ancuta (in calitate de administrator special al Lactofarm) cat si de licidatorul Apex (in calitate de administrator judiciar), prin care aceştia instiinteaza banca ca sunt de acord cu preluarea de către Veneto Banca a sumei de 250 eur saptamanal.

Daca si statul roman este in imposibilitatea de a-si recupera prejudiciul avand in vedere multitudinea de infracţiuni comise de acest grup, atunci pentru ceilalţi oameni de afaceri cinstiti ar fi mai recomandabil sa urmeze calea lui Teodor Ancuta decât sa munceasca si sa plateasca taxe pe care sa si le insuseasca alţii protejati si care se situeaza deaspra legiilor.

Faptele prezentate mai sus se afla si in atentia organelor de cercetare penala, astfel existând pe rol mai multe dosare penale, ele fiind singurele in care se mai pun speranţele statului roman pentru a recupera prejudiciul de 5.260.667 lei si care mai au inca posibilităţile legale de a acţiona pentru recuperarea prejudiciului, daca nu cumva intre timp faptele se vor prescrie sau Teodor Ancuta va reuşi sa le pacaleasca si pe acestea, cazuri in care prejudiciul va trebui acoperit de toti cetatenii României care vor trebui sa plateasca taxe in plus ca sa compenseze prejudiciile produse de alţii.