Contul meu
Am scris eu mai demult cum că ar trebui să ne ajutăm prietenii care au afaceri mici pe pandemie, ca să poată trece peste competiția corporatistă sau cea a statului care vrea să te închidă pentru că mai bine toți banii acum, decât mai puțini, dar pe restul vieții.
Anyway, ce ziceam. Să știți că dacă ați dat link, click și share, nu e ca și cum v-ați fi făcut datoria, pentru că aici nu e vorba de alegeri sau de operații unde medicul așteaptă cu bisturiul pregătit, încă un like și face operația.
Aici e viața reală. Vă place de serviciul său? Vă este util? Faptul că îi dați like e minunat, dar și dacă îi cumpărați produsul este minunat.Și copiii săi poate vor reuși, în sfârșit, să mănânce carne.
Mi-am adus aminte că voiam să scriu asta din cauza unui accident pe lângă care am trecut ieri pe pod la Chitila, un nene a pierdut controlul volanului și s-a dus în parapet, era cu două adolescent, airbaguri sărite, când am ajuns în dreptul lor am oprit să îi întreb dacă au nevoie de ceva. Să vedeți ce cor de claxoane a început în spate, de ce am blocat traficul, lasă-l în mm, vezi-ți de treabă.
În rest, români dragi, oameni simpli și buni, care ți-ar lua jugulara doar să nu le ceri un pahar de apă.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
oameni mari, nu mai fiti mici!
NOU
“Să vedeți ce cor de claxoane a început în spate, de ce am blocat traficul, lasă-l în mm, vezi-ți de treabă.”
Asta o observ și eu. Nimeni nu mai ajută străini. Poate, dacă stelele stau în constelația care trebuie ajută prieteni.
Nu cred ca este vb numai de Români, este vb de noul sistem social. Fără discursuri civilizate, fără ajutor….
Suntem la începutul sfârșitului epocii normale. D
NOU
Acum cativa ani ramasesem cu masina in drum, ceva rulment pe la cutie (da da, manuala, pe sarakie) si impingeam la masina cativa metri pana la un loc de parcare disponibil. Cel din spate ma claxona…
NOU
Poate impingeai prea incet. Si nu, hernia de disc nu e o scuza care sa tina la romani 😉
NOU
Ha… Astăzi s-au împușcat doi șoferi pe aici.
NOU
Homo homini lupus est…
NOU
Aia care claxonau ca idioții altadata cred ca stau si casca gura la orice eveniment de genul…
NOU
Stau gura casca, si cu telefoanele in mana, sa filmeze.
NOU
Empatia romanului nu depășește ” sa te ajute Dumnezeu ma rog pentru tine”.. Like și share…
NOU
Ii urasc pe idiotii aia care claxoneaza desi nu stiu ce se intampla in fata. Aici e de vina durerea in pl a unora care opresc dampulea pe avarii si blocheaza o banda ca sa nu mearga ei 50 de metri pana la bancomat/shaworma etc., astfel ca ne gandim automat ca ala care a oprit, a facut-o ca sa-si faca un moft. Chiar daca in 95% din cazuri e asa, pentru cele 5% cand oprirea este facuta cu un scop bine intemeiat/ajutor, tindem sa judecam gresit.
NOU
Or fi fost claxoane de incurajare.
NOU
Uite ca si eu mai claxonez la astfel de faze, dar in 99% din cazuri sunt gura-casca care incetinesc la 2-3km/h sau chiar opresc pret de cateva secunde doar ca sa vada detaliile carnagiului sau sa aiba un cadru mai bun pentru poze sau filmulete.
NOU
Recent am avut un mic accident. Prietenul a pierdut controlul mașinii și până să reacționeze ne-am trezit în șanț. Prima data am crezut că se tine de drifturi dar apoi am realizat, în șanț fiind, că de fapt nu. Prima chestie care m-am șocat a fost lipsa mea de empatie pentru mine. Nu am simțit nimic, nu am tipat și nu m-am.panicat. a fost ciudat.
Apoi a doua chestie, legata cumva și de ce ai scris tu, e ca 95% din mașinile ce treceau pe lângă noi se opreau și ne întrebau – “Sunteți ok, aveți nevoie de ajutor? Ați sunat pe cineva?”. Mașini ce aveau viteza și ce le vedeai frânând ori trăgând rapid pe dreapta și șoferi alergând spre noi. Asta s-a întâmplat în afara țării. Și m-am gândit la ce as fi făcut eu. Nu cred că aș fi oprit. M-a pus cumva pe gânduri, de unde lipsa de empatie ori de cultura civica, de a ajuta pe cineva necunoscut dar vizibil aflat într-o ipostază periculoasă? Singura chestie ce îmi vine pe moment în minte sunt desele știri și povești cu cei ce opreau sa ajute și erau jefuiți. Poate de aici s-ar creat în creier un mecanism de apărare ce mă face involuntar sa nu ajut pe cineva necunoscut.