Citeam articolul acesta despre cum bărbații se simt singuri pe pandemie, pentru că nu au prieteni și nici nu au cum să își facă și m-am simțit, ușor.

Există un studiu care spune că prietenii adevărați ți-i faci până la 20 de ani, după aceea sunt doar prietenii circumstanțiale, care se unesc în jurul unui obiectiv comun, iar dacă acel obiectiv dispare, dispare și legătura de prietenie. Cumva, ceva Gen Aha, și ție îți place Steaua? Gata, suntem prieteni pe viață. Steaua era doar motivul, dar exista acea chimie dintre 2 tineri, chimie care se transformă într-o legătură pe viață, indestructibilă. La mine a fost în armată, când mi l-au omorât zeloșii polițiști români.

După aceea, am reușit să îmi fac un singur prieten care a rezistat de-a lungul anilor, alături de mine, indiferent de situație sau distanță. Restul…well, nu vreau să intru în detalii, pentru că nu are sens. După o anumită vârstă, problemele tale psihice, idiosincrasiile care te fac să îți scarpini creierul, tabieturile formate, totul luptă împotriva unor relații profunde și fără interes personal. Cumva, natura luptă împotriva legăturilor puternice, după o anumită vârstă. Presupunerea mea este că o face pentru a te proteja psihic împotriva pierderii definitive a celor dragi. Cu cât ai mai puțini prieteni, cu atât mai puțin suferi.

Anyway, când a fost ultima oară când v-ați făcut un prieten?