Ieri am avut o zi mai aglomerată şi a trebuit să merg mai mult timp prin oraş, spre nefericirea mea. Dacă nu aş şti multe scurtături încă nedescoperite de mulţi, câteodată mi-ar veni să las maşina acolo unde îmi vine şi să plec aşa, hai-hui, numai să nu mai văd cozi la semafoare şi aglomeraţii în intersecţii.

Eniuei.
Fiind foarte cald, a fost plin de purtătoare de mameloane ataşate la căruţuri cu bebici.
Dom`le, femeile sunt pericol public şi când conduc căruţuri cu copii, nu doar la volan. Am început cu 2 specimene pe bulevardul Chişinău, care cum s-a pus verde pentru pietoni, cum şi-au aruncat pur şi simplu copiii pe trecere, fără să se uite măcar o secundă la stradă. Ochii lor erau fixaţi la semafor, iar atenţia îndreptată una către meliţa celeilalte, fiind prinse ele într-o discuţie plină de miez despre sinergia faptelor şi meandrele concretului.

Alta, pe la piaţă la Râmnicu Sărat, a vrut şi ea să traverseze. Drept pentru care a aruncat căruciorul pe stradă, dintre maşinile parcate aiurea pe-acolo şi aia a fost. Ba mai mult, le arăta că sunt nebuni şoferilor care îi mai dedicau un deget mijlociu.

La Herăstrău, lângă ambasada chineză, curvele soţiile oamenilor de afaceri, circulă pe şoseaua Nordului ca şi cum ar fi şoseaua mămicilor cu retard mintal. În grupuri compacte, de parcă parcul nu ar fi la 2 metri distanţă. Lejer, nu răspundem la claxoane, că doar avem demnitate. Fetele au fost şi ele ceva bunătăţuri în viaţă, lucru care le-a ajutat în carieră, măritându-se cu bărbaţi potenţi. Drept pentru care consideră claxoanele ca semnale de admiraţie, nu ca îndemnuri de Marş pe trotuar, umflato!

Ştiţi ce e păcat? Că după aia vedem la televizor ştiri gen Un autoturism a spulberat o mămică cu copil în căruţ, pe trecerea de pietoni. Şi nimeni nu va zice vreodată că de fapt mămica a fost o vită şi şi-a aruncat copilul pe stradă, fără să se uite mîn stânga şi dreapta, bazându-se doar pe dungile de pe jos.