Salut,
Noi doi ne știm de mulți ani.
Împins de povestea Roxanei, îți scriu acum. Poți să dai doar numele de Filip.
M-am născut într-o familie cu o soră cu un handicap. Nu era unul locomotor, doar un retard. Bolnavă de convulsii.
Când aveam 11 ani, a lesinat, fiind cocoțată pe mobila din 1986. Eu sunt născut în ‘84. A fost un șoc, s-a învinețit la buze, am crezut ca e pierdută. Tata a lovit-o în piept până s-a trezit.
Aceleași tată care m-a făcut fizic să mă pis pe mine doar când se uita la mine.
Am luat și eu bătaie cu furtunul de la mașina de spălat, am fost tuns zero când am întârziat, ca am jucat fotbal.
Am fost olimpic, mate-română, însă nu a contat.
Am crescut, m-am căsătorit, în săptămâna de miere ne-a luat banii de la nuntă și ni i-a dat înapoi după 7ani.
Am făcut copii, două fete minunate, care s-au pus în fața lui de stăpân. Am reacționat.
Am 41 de ani și nu vb cu el de 3 ani.
Sunt gânduri așternute la 2 dimineața, amestecate. Nu am o concluzie, am doar supărări. Am diabet, ca și tine, acum o săptămână am ajuns cu tensiune 20 l Elias, iau tratament. După ce am aflat ca tata a bătut-o pe mama, iar. Ea nu recunoaște. Nu m pot duce acasă să iau orice măsură, soră-mea având cancer, deși e retardata.
Am simțit nevoia să îți scriu, fără concluzii, doar să publici asta.
Mersi,
F

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur