A fost o efervescență pe online, zilele astea, legat de faptul că armata a retras din funcțiune sicriele zburătoare, migurile vieții. Și cel mai pregnant sentiment a fost cel de melancolie, de Oh, se incheie o eră, la revedere, tovarăși de drum, ne-ați fost toiag și prieten.

Râdeam ieri cu un prieten, românii sunt, efectiv, ca niște carași aurii, le poți spune orice, face orice, în 2 zile sunt la fel de proști și au uitat tot.
Oamenilor, carașii mei, sicriele alea zburătoare au ucis O GRĂMADĂ de soldați și piloți români, PE TIMP DE PACE. Suntem țara europeană cu cei mai mulți piloți uciși de propriile avioane, pe timp de pace. Când a fost, anul trecut, nu, când au căzut niște miguri singurele, pentru că na, era furtună și nu se face să zbori când e furtună?

Giiizăs.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.