Acum câteva luni am renunțat la Spotify, din cauză că mă asasinau cu sugestiile de muzică de căcat finlandeză. Și cum eu am obiceiul de a da drumul la muzică și de o lăsa să meargă pe fundal, fără să fiu atent, spotify îmi băga vreo 2-3 finlandisme, după care, văzând că nu am nicio reacție, pac, jumătate din playlist erau rahaturi într-o limbă în care nu știi dacă scuipi sau tușești.

Youtube are altă problemă. Funcționează, cel mai probabil, pe baza mediei aritmetice. Practic, majoritatea timpului eu ascult, în general, la stilul descris mai sus, muzică anii 80-90-2000. You know, CC Catch, Haddaway, Dr Alban, DIGIBOBO, lucrurile alea care ți se imprimă pe creier la 15 ani și de care nu mai scapi niciodată.

Problema e că mai ascult și altele, mai vreau să ascult și muzică nouă, nu neapărat de catalogul Smithsonian sau ceva. La youtube nu pot.

Pentru că orice muzică i-aș pune să ruleze, el știe că, de fapt, cel mai mult, am ascultat chestii de astea. Așa că din orice tip de muzică aș fi, în maxim 3 melodii mă întorc la unul din milioanele de mixuri identice cu dance 90 mix mashup rahat. Pur și simplu nu am ce să fac, în afară de a-mi crea o listă cu muzică nouă, eventual chiar bună, de orice fel, pe care să o lasă să meargă fără sunet vreo 2 săptămâni, să vedem ce se întâmplă. Pentru că, dacă mă duc la topurile actuale, youtube mă vede din românia și îmi dă topuri cu Vunk și Delia, dacă mă duc pe internațional, cele mai multe hituri sunt mizerii indiene.

Nu știu, simt așa că mi se împuținează opțiunile de entertainment. Nu mai am ce seriale să mai văd, nici pe Netflix, nici pe Amazon, noroc că a ieșit S03 de la American Gods. The Expanse a ajuns o ciorbă lungită abuziv, e vizibil cum trag de scene să le facă CÂT MAI EXPLOZIVE ȘI MAI EMOȚIONANTE, așa că am decis că S5E5 e ultimul pe care îl văd. Și tot așa.

Ăștia vor să încep să ies din casă, ffs. Bine măcar că m-am vaccinat.