Așa mi-am început eu dimineața. Eram rupt de oboseală, după ziua de ieri, așa că am reușit să dorm mai mult de ora 6, ora la care mă trezește prințesa întunericului, eram destul de amețit, anyway, toate condițiile pentru a mă apuca să caut decă a murit hârca aia nenorocită.

După care am realizat că e 1 Aprilie și iar e ziua păcălelilor.
Nu știu dacă sună neapărat suicidal, dar am început să mă satur de alternanțele astea anuale, cu diverse sărbători făcute să ne ia gândul de la faptul că ne rotim haotic prin univers, pe o bilă de pământ, fără scop sau sens. Ziua păcălelilor, paște, crăciun, revelion, valentines day, ziua păcălelilor, paște, crăciun, revelion, valentines day, ziua păcălelilor and so on.

Și Iliescu încă nu e mort.
Vă dați seama câți oameni care sperau să îl îngroape pe Iliescu au murit în pandemia asta?