Contul meu
Scris de ddumi
Încă trei bucăți!
Pentru că o vorbă bună se poate lua la trântă cu 10 critici literari, încă 3 bucăți.
Un bec lângă cămin
Într-o căutare către dimineață
mă rog să ardă
un bec, pe o cărare
bătută de ninsoarea
vinului sec,
pe care-l înghițeam în silă
ca să vină visele să încălzească,
în milă
căminul părăsit pe lângă care
se cocea o altă zi…
Va fi doar ziua nouă,
sau precedenta ce s-a repeta?
Pe o potecă părăsită-n Anzi
dansa o umbă monotonă
lângă căminul ce-ncălzea
un hoit încremenit
în altă viață
pe care o turna
în dansul fericit…
Dar hoitul are aspirații
cu alte aripi spre alt cer,
iar în cămara amintirilor
s-au înlocuit zăvoarele
cu lacăte de fier.
Căminul este prăfuit
și focul iar s-a stins,
până și hoitul găurit
e luminat de-același bec
aprins.
Rătăcind prin ziduri
Am desenat un cer pe zid
să pot zbura fără avânt
o pasărea pierdută în căderi,
de ieri
speranțe rătăcesc
oglindite-n valul mării.
Au fost purtate peste zări
dar n-au putut să vină
să-mi spună
că duc regretele cu ele,
suspină
cărămida-n zidul
din Alexandria
de dansul unor actrițe
pe care piesa
le-a uitat în rolul principal
în care s-au pierdut spre
piedestal.
O rampă de cădere
cu scândurile amorțite,
iar cărămizile se leagănă-n iatac
și sunt zidite,
adormite,
iar zidurile iarăși
tac…
Pășesc
Pășesc desculț pământul
să fiu aproape de natură,
mă duce gândul
că iubirea poate fi o altă formă
în care se mai manifestă ura.
Pășesc desculț pe nori
să pot cădea spre adâncimi,
strângând rouă de pe pori
cu-acest venin voi adormi
într-un sicriu pierdut.
Pășesc desculț pe amintiri
să întrețin un hoit cârpit,
sorbind aceste dezamăgiri
golesc un viitor nefericit
pe care l-am ales.
Pășesc calea astrală,
pe doisprezece lumi și unda,
din șase umbre care-i cea originală?
Dar în toată prietenia asta
cine va trage linia lui Iuda?
Scris de banderash
Umor, omor, amor,
dar trebuie sa mentionez, ca dupa citirea poeziilor, ar trebui recitite avand in minte simbolistica folosita.
Eu unu ma axam mult pe numere in perioada aceea, iar pt mine 6-le reprezenta Yin-ul meu (partea negativa) si 4 era Yang-ul meu.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Imi place asta:
Umor, omor, amor,
Viata incolor,
Dragoste si dor,
Umor in amor.
Omor, amor, umor,
Rasete in cor,
Lipsa de decor,
Omor din umor.
Amor, umor, omor,
Sunete color,
In abis cobor,
Amor de omor.
Mi se pare perfecta pentru Romania, daca faci o colaborare cu un cantautor punem si de un nou imn.
NB: A nu se citi ca o critica, stiu despre poezie cat stiu despre reteta perfecta de cordon bleu, m-a amuzat doar ca m-a dus din prima cu gandul la ale noastre plaiuri vesele si infricosatoare.
NOU
“…că iubirea poate fi o altă formă
în care se mai manifestă ura.”
Moooma ce misto suna asta.
NOU
Eu sunt primul
Ai facut un control pshico? Ai si doi copii, zece. Este un semn de Bacovia cu cele morminte… Parkinson, Alzheimer?
NOU
Da, orice 20 de cuvinte în 7 rânduri și e gata…poezia.
NOU
Semi-offtopic: cum faceti frate de plecati in concediu simultan, si tu si colega? In lipsa voastra au venit o serie de articole asa de triste, ca mai ca-mi vine sa-mi tai venele.
Ce mai mai tine in viata e dorinta de a-i da lui fluture una peste ceafa inainte sa mor!
Salveaza-ne!
NOU
Cum triste, mai???? Ce, nu-ti place dictatura Fluturesciana?
NOU
@Zarax: Comentariul zilei! 🙂
NOU
Ce ma bucur ca aici nu poate sterge comentarii. Inca…
NOU
Da, cam crispat baiatu’, he needs to get laid. Sau macar sa citeasca niste poezii 🙂 Desi din aia cu “Umor, omor, amor” o sa inteleaga doar cuvantul din mijloc.
NOU
Mi-e si rusine sa mai deschid in partea cealalta, ce sa mai comentez.
NOU
plm, voi pareti usor indragostiti de fluture
NOU
Fluture haiducește pe blogul lui Vali și șterge zeci de comentarii la articole care nu-i aparțin (Răzvan, Cristici). Zeci. Taie și spânzură. Cenzurează după bunul plac. Vali ce părere o avea de asta?
NOU
Arhi, tu ai accepta ca un musafir care postează pe blogul tău să-și facă de cap in halul ăsta și nimeni să nu ia măsuri? Întreb, asta e noua politică a blogurilor? Ce se întâmplă pe blogul lui Vali e halucinant. Ridicol.
NOU
nu, dar ei sunt prieteni vechi. eu il trimiteam la plimbare demult, mai ales ca are talent la scris cat are si cristici ala.
NOU
Si totusi…daca fluture nu exista si este doar o extra personalitate a lui Zoso, una pe care o foloseste ca sa refuleze frustrarea acumulata de atatia ani de comentarii…un fel de Tyler Petcu…
#doarzic
NOU
exista, il cunosc eu
NOU
Mama, ce încrâncenare! Se făcură niște luni bune de când nu mai vizitasem blogu’ prințesei, taman din cauza cretinului ala (mie personal nu mi-a făcut nimic – oricum n-am comentat acolo niciodată – da’ pur și simplu ma deranja atitudinea aia de vechil: coaie, nu e moșia ta, da’ te comporți ca și cum ar fi. Trist, foarte trist!).
Pe de alta parte, îl înțeleg pe Vali ca-l tine acolo, produce controversa, iar asta generează mai multe comentarii, de aici mai multa interacțiune pe blog, deci reclamele sunt văzute de mai multi ochi (sper ca are reclame pe blog, altfel comentariu’ asta al meu n-are sens) -> profit!
NOU
Aaa, ok, sunt amici, asta explică multe. Păi, aia e, e moșier pe tarla și face ce-i taie capul. Răzvan C. și Cristici ce or zice de faptul că monsieur Fluture își face de cap prin comentariile postate la articolele lor? Trist că se acceptă mizeriile astea.
NOU
@Deea, nu e problema noastră, atâta timp cat pentru Vali e OK, iar restul contributorilor (exista cuvântu’ asta în Romana?) continua sa își publice părerile acolo, ceea ce credem tu și cu mine nu are nici cea mai mica relevanta! 😀
NOU
Dacă nu erau și doamne în acest șir de comentarii aș fi zis că sunteți nefluturuți.
NOU
Și asta tocmai când mă pregăteam să șterg niște comentarii :)))
NOU
@NeaIlie: Odă Sculer-Matrițerului – Nea Ilie-i pt noi / Fluture2! 🙂
NOU
Da, pentru cine nu a vazut, a fost o mare lupta ieri la Vali pe blog: Filfizon contra Isus Cristicios
Pana la urma cred ca nu a castigat nimeni:
Isus cel bun a folosit expresia “sugi pla” intr-un comentariu
Filfizon a intrat in criza Histrionico-maniacala si nu s-a calmat nici pana azi
Cititorii au fost DEZGUSTATI de chestia asta dar deoarece erau dependenti de content au comentat in numar si mai mare decat de obicei.
Oare ar fi momentul pentru un tarif modic la accesarea blogului, ca un Medium de Romania? Probabil ca nu, poti sa injuri lumea sa o faci cu ou si otet dar pana la bani. Salutari din carantina 🙂
NOU
Ahahahahahaha
Criza histrionico-maniacala :))))
#thereforthecheapdrama
NOU
@Arhi: Asta cu “usor indragostiti” imi aduce aminte de un banc sovietic. Cica circula un zvon cum-ca un Igor-om-al-muncii pt nu-s’ce norma depasita de saibe/hectar a primit din partea partidului o Volga. Realitatea era ca nu i s-a dat ci i s-a luat + nu era o Volga, ci o bicicleta. Cam asa si asta 🙂
NOU
Mulțumesc, Dum-Dum.
Pe ici, pe colo, sesizez o ușoară influență de Salinas — și care-mi place.
Bine, e un surplus de transcendent pe care vrei să-l tipărești la fiecare 5 rânduri, cred că ăla e singurul lucru ce mă sâcâie – prea multă metafizică (mi-a zis mie o fată frumoasă de pe-aici).
Dar sunt pe-acolo și câteva căderi abrupte care-ți bagă sufletul în spaimă.
Bagă, Dumi, bagă. E frumos.
NOU
boss, nu mai face de-astea, că ne ia șeriful la pistoale
NOU
hai, le stergem si p’astea, ca n-au nici un sens.
NOU
Darn, asta îmi aduce aminte de un schimb de comentarii pe care l-am avut acu’ 20 de ani cu Qaz (may he rest in peace) pe forumu’ ProFM si din care a ramas, tot asa, o bucata fara sens pe care nici unu’ dintre noi n-a sters-o. Cred ca e si acum pe archive.org pe undeva
NOU
Cuvinte scrise pe genunchi intr-un tren mereu pe fuga…
dansand salomeic nu capul ti l-am vrut sangerand in tipsii de argint,
pentru totdeauna pierdut,
pentru totdeauna vandut!
Ca pierdutii, ca hotii,
eu inima ti-am vrut, furata, batand nebuneste in piept pentru fiecare clipa rupta din trupul sfasiat al timpului, pentru fiecare clipa rupta din mine, fulgerata de tine!
Nu-mi spune ca e tarziu!
Pentru clipe furate, mintite, smintite, niciodata nu e tarziu!
Eu stiu!
NOU
Las si eu spre comparatie niste poezii scrise de mine.
Mie nu imi scrie nimeni
Nicio vorba, niciun vers
Iar la posta stiu ca nimeni
Pentru mine nu a mers
Mie nu imi scrie nimeni
Decat ea, din sold, in pat
Si la fel ca toti si nimeni
Doar din buze m-a timbrat
de
De-ai fi timpul ce desparte
Ale noastre doua sorti
Te-as atinge pe o parte
Si ti-as scrie sase carti
De te-ai intrupa acuma
Din femeie in barbat
M-as schimba si eu in invers
Eu femeie, tu barbat
De-ai fi rama aurita
Chiar in tine m-as fixa
Ca o poza neclintita
Fi-mi-ai tu povara mea
Fiecare pasare, pe limba mea piere
Dulce si amara, cu venin si miere
Curge de-a valma, mi se ineaca
Gura si ochii, inima seaca
Coapsele dansei, fara de mine
Stranse sunt pururi, stranse sunt bine
Spatele tau, are corzi de vioara
Fa-ma sa cant pentru ultima oara
NOU
Nu e rău, Mogule, nu e rău deloc.
NOU
Referitor la comentariile de mai sus cu fluture&Co. nu pot decât să fac o comparație cu ce văd aici.
Acolo, bar de negri, fumul plutind sub lămpile chioare, boxele urlând sub nivelul conversațiilor care se aud între mese, barmanul zbierând peste toți “CARE PWLA MEA S-A CĂCAT ÎN CHIUVETĂ MĂ-SA E KRWĂ!” și ușa de la intrare trântindu-se după zoso care încearcă să vorbească la telefon “alo, spitalu’ 9?…”
Aici, Maddame pășind desculță pe o pajiște cu floricele, Nea Ilie râgâind o bere și uitându-se la reclame pe site uri care recomandă măriri de tennis, Arhi promovând un fel de viață sănătos și toată lumea comentând poezie. Sfântu’ Petru la poartă verificând parole pentru userii înregistrați și fețele comentatorilor în secțiunea dedicată celor fără de păcate.
On topic: nici poeziile ăstea nu mă dau pe spate da’ oi fi doar eu rămas înglodat în făgașele melancolice ale lu’ Eminescu și nu înțeleg modernismul.
NOU
Îi crește testosteronul lui F. când stă călare pe butoane (inclusiv noaptea) să șteargă tone de comentarii la articole care nu-l privesc. Aia e, să îi fie de bine, să-și facă mendrele cât mai poate, că lumea se sictirește rapid de accesele astea maniacale.
NOU
Ba, astea sunt orice, numai poezii nu.
Ma dusei pe la Obor
Ca să-mi cumpăr un covor
Am mai luat si un cuptor
Sa fac pui la rotisor.
BOR BOR BOR
Da agheasma la popor
Si apoi te caci fuior…
Nu era de la izvor.
Mai vad la televizor
Cu cartela-n decodor
Pornaciuni într-un decor
Ce și-o iau mai din cotor.
Monorima cristalina
Astazi este luna plina
Am plecat pe Transalpina
Cat ma mai tine mașina.
NOU
Gigi, tu sigur nu eşti Păstorel Teodoreanu reîncarnat, că epigramele astea zici că vin de la el?
NOU
Zaruri (completare)
Le-am aruncat
si-a fost 6-4
Poarta-n casa
NOU
De un an de zile stau cu frica-n san
Ca mor eu nu-i bai, singur sa nu raman
In jurul meu toti au cazut secerati
Unul e cu muci, altul nu miroase
Febra treizecis’opt si durere de oase
Informatie o pla, totu-i trunchiat
Cati s-au imbolnavit dintre cei vaccinati?
Iar dintre acestia cati s-au dus la Dracu?
Prea multe intrebari zice ministrul aspru
Treci la test, plateste, fii respectuos
Nu te uita la cei care fac matu gros
NOU
Boss, ne bagi in depresie :))), Ceva de fericire? Un Florin Salam, Un Jean De la Craiova?
NOU
2021
Umblă vorbele pe stradă
Îmbrăcate-n dezbrăcate
Se-ncălzesc cu ele orbii
Fiindcă nu pot să le vadă
Adevărul și minciuna
Se-mpletesc printre cuvinte
Iar vouă, oameni simpli
Viață… moarte, vi-i totuna
Curge-ncet venin și fiere
Ca din vipera cu corn
Curg și lacrimile mele
Ieri e azi și mâine piere
Nu mai e nicio scăpare
Ni s-a scorojit plămânul
Respirăm încet a moarte
Am uitat de fiecare
Dau din buze toți proroci
Ulițele mute urlă
Iar pe cei ce mai au carte
Îi îngroapă sărăntocii
Statul, gras, se dă de-a dura
Osul e ținut în dinți
Care vrei să spui pe nume
Uite-un pumn – închide gura
Oamenii sunt gură cască
Ochii sunt închiși de mult
Cine stă să mai priceapă
Peste măști e altă mască
Umblă vorbele pe stradă
Îmbrăcate-n dezbrăcate
Numai proștii stau ca surzii
După orbi, aceeași coadă
NOU
La cele de sub “banderash” ar fi fost buna si o formatare.
Asa ingramadite is pierd din nuanta!
(stiu, nici eu nu le-am mai revizuit de cand au fost scrise acum 12 ani)
Multam pentru publicare 🙂
NOU
Schita
Din luna grea, prin intuneric
Se scurge alb si mort mercur,
Iar intr-un cer cand cub cand sferic
Ma-nalt, m-afund si ma-nconjur.
Un bob doar e necuprins,
Dar cerul tot il tin in mana
Si chiar de-o stea din cer s-a stins,
Pe cer in veci o sa ramana.
Imi spui ca noaptea-i neagra?
Deloc! E plina de lumina!
Iar un copil, visand frumos,
Amar mai plange si suspina.
Schita pe vare am “visat-o” cand aveam in jur de 20 de ani. Pana atunci am scris multe poezii, de atunci nici macar un rand. Probabil pentru ca asta e nererminata. M-a obsedat mult timp, e singura pe care inca o mai tin minte, dar efectiv nu ii vad completarea… Poate o sa-mi vina..candva. Tata scrie mult, poate la urmatoarea rubrica vin cu ceva de-al lui.