Îl mai ţineţi minte pe Mircea Toma? Cum care Mircea Toma? Ăla care a salvat Vama Veche de corporatişti, dragă. Desigur, nu i-a ieşit, dar conturile s-au rotunjit aşa de frumos…
Între timp, conturile probabil s-au golit, aşa că omul şi-a găsti un alt obiectiv de salvat, şi anume Roşia Montana. Oricum, eu până acum nu ştiam de implicarea distinsului distrugător al rromâniei, dar acum mi se limpezesc multe, foarte multe lucruri.

Poate nu ştiaţi, dar zilele astea Roşia Montana şi-a sărbătorit 1880 de ani de existenţă. Prilej pentru domnul Toma şi acoliţii săi să o mai pună de o mică petrecere cu miting. Sau na, miting cu petrecere.
Desigur, mitingul a avut loc în Bucureşti, pentru că la Roşia Montana este extrem de greu de ajuns, nu sunt drumuri, nu ai unde să stai, nu ai ce să mănânci şi na, confortul e primordial chiar când protestezi.

Hai să vedem cum a fost cu protestul.

Hai să nu ne împiedicăm de detalii

Da, suntem nişte protestatari serioşi, am plătit pro bono bannerele, din banii noştri. Doar că nu ştiam exact câţi ani au trecut de la atestarea documentară a Roşiei Montane, aşa că am pus puţin de la noi. Dar, have no fear, se repară. Avem un şpray albastru, aflat întâmplător la noi, facem din unu, opt şi gata, protestăm iar cu foc.

Like a boss

Realizaţi sper că domnul care conduce manifestaţia, este extrem de dedicat evenimentului şi situaţiei în sine. Probabil nici nu doarme noaptea de grijile naţiunii.

Matrix e cu noi

Dacă nu ai protestat cu ochelari de soare în februarie, e ca şi cum nu ai fi protestat deloc. Trebuie neapărat subliniat că vrem să salvăm Roşia pentru noi, trendinezii.

Roşia Montana, Roşia Poieni, tot o brânză

Vărsăm o lacrimă pentru Roşia Montana, dar nu ştim că fosta exploatare pe care o ţinem în poze e de fapt Roşia Poienni. Sau poate ştim şi atunci înseamnă că vrem să inducem în eroare lumea? Discutabil.

Hai să înmormântăm Roşia Montana

Am lăsat la urmă hestia mai delicioasăp, cea în care domnul Mircea Toma depune nişte coroane mortuare, sărbătorind cei 1880 de ani de atestare documentară. Aşa domnule Toma, sunteţi obişnuit cu înmormântările de localităţi, băgaţi cu încredere, la urma urmei antrenament se numeşte.

De ce am ales să scriu asta? Pentru a arăta că totul e o fanfaronadă, o faţadă în spatele căreia se ascund bani, bani pe care ONG-urile astea aşa de luptătoare îi vor pierde în momentul în care se va termina. Iar domnul Toma are, ca noi toţi, rate de plătit, cheltuieli diverse şi nu poate renunţa aşa de uşor.

La urma urmei, oameni suntem, nu?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.