Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!

Părerea mea e că femeia era ţăcănită. Adică vine fi-tu de la război, cu rana-n el, mort de foame şi de sete, cu răceala-n rărunchi şi tu, mama ipochimenului, îl trimiţi la gară, să meargă să moară, că o să îi plantezi garoafe şi lalele pe mormânt.

Nu mai zic de faptul că ea îi interzicea intrarea în mod ilegal, pentru că practic, stăpânul castelului era Ştefan, ca domn al Moldovei, nu mama lui. Desigur, aici poate interveni o discuţie despre lipsa totală de cojones a tipului, dar poate cu altă ocazie.

Cum mă, să nu îi dai tu o cană de apă lu` fi-tu?