În general, sunt un fan al femeilor. Mă înțeleg mult mai bine cu ele decât cu bărbații, sunt mult mai inteligente, mai empatice, te înțeleg mult mai ușor, au vorbăria aia lungă în ele care nu te lasă să te concentrezi pe lucrurile urâte din sufletul tău și te face să uiți că ești doar un muritor simplu, dedicat păcatului. În plus am avut norocul ca, în viață, să am parte doar de femei puternice și ca partenere de viață, și ca mame ale copiilor mei și efectiv mă simt și m-am simțit protejat alături de ele, ceea ce nu e puțin lucru pentru un bărbat învățat toată viața să ducă toate greutățile lumii pe umăr.

Dar am unele chestii care, nu știu, când dau de femei, mă epuizează complet.
Femeile simt nevoia să epateze cu cultura și cărțile. Dacă dai de o femeie și vorbiți despre cărți, pac, se transfigurează complet, cărțile este veață, cultura este veața mea, brațele încrucișate pe piept, divin. Pur și simplu simt nevoia să simuleze că ele trăiesc doar pentru cultura și actul de cultură, chiar dacă e vizibil pe ele că virgula este o parte de vorbire.

În paranteză fie spus, când Exarhu avea nush ce restaurant cu melci, acum mulți ani, am mers la el cu niște amici și cu o gagică din Moldova de peste prut, ceva modistă, îmi scapă numele acum.
Am stat la masă cu Exarhu, că îl cunoștea pe unul dintre noi, ei fiind toți brăileni între ei, ne-a iertat de plătit nota, că mâncasem niște pâine cu unt și deja era 80 de lei și ne-a povestit chestii diverse, omul fiind un gigant cultural, poate să îți povestească ore întregi încontinuu, fără pauză că nici la wc nu îți vine să te duci, să nu rupi vraja. Băi, vă zic, așa de caraghioasă era moldoveanca aia, cum stătea privind la Exarhu în ochi, cu mâinile încrucișate pe piept, dând din cap la fiecare încheiere de frază, de parcă înțelesese totul, fiind între ei, cultivații, ea demonstrându-ne în mașină, înainte că are cultura la nivel pre Aristotelic (doar pentru genii). Anyway, am încheiat citatul.

Altă chestie. Te întâlnești cu o tipă nouă, din greșeală ajungi la o discuție despre vârstă și, dacă ești suficient de prost să întrebi câți ani are, zbang, Cât crezi tu că am?
For the sake of all fucks, de ce ai zice asta? Este evident că nu este o chestie din care să câștige vreunul din noi! Dacă zic prea mult, clar, te superi, adică mă faci proastă, bătrână și nu știu să merg pe tocuri? Dacă îți ghicesc vârsta, iarăși nu e bine, normal că tu te aștepți să apari mai tânără (hint, în general arătați mai bătrâne decât vârsta din buletin, așa e la femei, nu ai ce să faci) iar dacă zic mai tânără, poți rămâne cu impresia că sunt un Buhnici de nivel mai mic. De ce ai face asta? Stop it!!

Ce ai, de ce ești supărată? Nu am nimic! Zi mă, ce ai, s-a întâmplat ceva? Nu s-a întâmplat nimic! El, de bună credință, pleacă și atunci se declanșează jihadul. Ce, nu a văzut că ea suferă? Ba a văzut, dar ea a zis că nu are nimic, deci și-a văzut de drum. Bro, chestia asta e epuizantă, serios. Mi-a plăcut de el, dar l-am respins, ca să văd dacă mă vrea cu adevărat, iar el mi-a respectat spațiul personal și s-a retras. De ce s-a retras, de ce nu a insistat, de ce? Înseamnă că nu sunt suficient de importantă pentru el, clar nu mă iubea.

În rest, cum vă spuneam, ador să fiu înconjurat de femei.