Mă gândeam că unul din motivele pentru care există această violență stupidă, gen school shootings sau religioase, cum a fost inaptul ăla de Breivik, care a împușcat 77 de copii în Norvegia, după care s-a predat frumos, are condiții de pușcărie mai bune decât trăiesc 90% din copiii româniei este

Inexistența retalierii, a retorsiunii, a unei consecințe ulterioare care să fie atât de groaznica, încât să te facă să te gândești de două ori înainte de a o lua pe plantație. Nu, pușcăria nu e o pedeapsă și nici chiar pedeapsa cu moartea, pentru unii e o consecință acceptabilă, pentru alții este chiar o dorință. Nu toți privim moartea la fel, să știți.

Dar majoritatea criminalilor de genul au rude și familii la care țin. Evident, din punct de vedere legal, nu ai cum să condamni părinții dementului care a ucis ieri cei 19 copii. Deși poate ar trebui să fii puțin responsabil de ce face plodul tău, în casa ta. Dar clar, nu, e imposibil să o faci legal.

Dar dacă rudele celor 19 copii s-ar strânge la un loc, să facă un priveghi celor pe care trebuiau să le vegheze somnul, nu moartea, iar în acel priveghi, în loc de lumânări, ar arde toate rudele tipului, la foc mărunt? Sau hai, nu ars, dar măcar ceva gen Drasius Kedys style, o urmă de răzbunare, o urmă de durere, ceva care să îl pedepsească și pe monstrul care ți-a luat copilul de lângă tine.

Asta lipsește. Răzbunarea. Deterența prin retorsiune. Frica de a face ceva rău pentru că știi că rudele victimelor vor plăti să fii băgat în acid în pușcărie, iar rudele tale vor ajunge hrană pentru râme, totul pentru că ai suferit tu în dragoste sau ți-e dor de Hitler. Din păcate, ideea de justiție, în ultima sută de ani, nu mai pedepsește vinovații, nu se mai bazează pe ochi pentru ochi, ci pe reeducarea și reintroducerea criminalului în societate, pentru că și criminalul are drepturi. Pușcăria nu mai e pedeapsă, este reeducare.

Așa s-a ajuns la o ideologie umană de tip ovin, lumea așteaptă ca justiția să facă dreptate, rahaturi de astea. Totuși, cred că lucrurile se vor schimba. Poate nu în timpul vieților noastre, dar lucrurile se schimbă.