Scris de Stefania

Pentru a obține Compostela (atestatul oficial de pelerinaj), trebuie îndeplinite doua condiții:
1- trebuie parcurși măcar ultimii 100 km mergind pe jos (cu bicicleta 200, cred)
2- pe certificatul de pelerin pe care îl iei cînd începi călătoria, trebuie sa pui macar două ștampile pe zi din locurile prin care treci.
Dintre acestea, una e pusă la hostelul sau pensiunea unde înnoptezi, cealaltă se găsește de obicei la bar (unde bei o cafea sau iei micul dejun) sau la centrele informații sau unde e afișat “aici stampila” .
Desigur, barurile sunt cele mai frecventate, fie din necesitate, fie din cauza publicității. Într-o zi am băut a treia cafea cu gheata doar pentru că pe afișul de la intrare era scris ” singura stampila in doua culori de pe tot parcursul”. Eh, asta e, sunt bună, frumoasă ca o rățușcă și înghit orice gălușcă, pradă ușoară a publicității.
Pentru primul punct Sarrià e orașul cel mai util. Se află la 114 km și se poate ajunge ușor cu trenul sau autobuzul. Este punctul de plecare pentru cei care doresc sa facă pelerinajul in format ” minimul indispensabil”.
Asta e motivul pentru care numărul de pelerini care se îndrepta azi dimineață catre ieșirea din oraș, era de cinci ori mai mare decit pina ieri.
Pe drumul de la Ponferrada la Sarrià învățasem sa recunosc vreo douăzeci de fețe, acum eram pierdută între o sută de chipuri noi. La un moment dat, am numărat pe stradă înaintea noastră cam treizeci de persoane. Parcă eram un grup in excursie cu școala, mergind catre Disneyland.
In fața noastră e o gașca de cinci fete. “Cintam un cintec?” propune una dintre ele. “Nu, mai bine palavragim!” Le depășim și ne răspund în cor la salutul “Buen camino” …. Zic “Ce plăcut e să le auzi vocile proaspete!” Domnul meu răspunde “Și mai ales ce bine că fac ceva sănătos ca mersul pe jos, in loc să fumeze droguri!” Mai tirziu avea să le vadă la supermarket, uitindu-se la sticlele de lichior. 🤫.
Un grup de baieti vine din Insulele Canare. Toți au tricouri galbene, cu logo-ul “Amici de Camino de Santiago”, rid și glumesc între ei.
Pentru a ajunge la Portomarin trebuie sa traversăm un pod foarte înalt, susținut de coloane și arcuri elegante. Vine amețeala privind in jos. Dar se pot distinge în apă rămășițe de construcții, poate resturi ale unui pod mai vechi? Nu, sunt prea extinse, arata mai degrabă ca niste garduri de piatră.
Jumatatea mea mai bine informata îmi spune că vechiul sat era amplasat chiar în valea dintre dealuri. Cînd a fost construit barajul Belesar, a fost deviat riul din apropiere, inundindu-l, iar satul a fost reconstruit in virful dealului. L-au cocotat cit au putut si pentru a ajunge la el, după trecerea pe noul pod trebuie sa urci încă alte 50 de trepte.!🥴
Seara ne-am plimbat prin orașel. A fost placut sa ne recunoaștem, sa ne salutăm, sa umplem mesele la baruri. Mihail e din Croazia, iubeste Italia , zice ca in fiecare an isi ia concediu doua saptamini pentru a calatori cu rucsacul, vorbim despre muzica clasica . Nu-i place vinul casei. Tobias e neamt, spune ca a fost in Afghanistan, ca soldat.
O placă de metal lîngă biserica povestește că a fost demontata și reconstruita sus, bucată cu bucată, ca un Lego uriaș. Pe coloanele din centru sunt fotografii care arată vechiul sat de acum mai bine de șaizeci de ani.
Văd pe o bancă un bărbat care rămîne așezat mai mult timp. Sa tot aiba cam șaptezeci de ani, are aspectul unui rătăcitor (unii l-ar numi vagabond) dar e îngrijit. Ceva in modul în care vorbește îmi atrage atenția.
Mă apropii. Se numește Andoni Moreta. Povestește că era profesor de psihologie și pedagogie, dar de cînd o elevă a lui, cu autism, a căzut de la fereastră, viața i s-a schimbat.
“Era vina mea, înțelegi? Eu deschisesem fereastra aia!” Fetița a intrat în comă și profesorul a decis să facă pelerinajul la Santiago de Compostela pentru a-i cere sfintului sa o vindece. Dar după două luni fetița a murit și el de atunci nu s-a mai oprit, ratacește prin lume.
Au trecut 14 ani. Poarta mereu o carte in rucsac. Îmi spune că trăiește cu ce ii dau oamenii, pentru că el crede in bunătatea sufletului. Nu cere niciodată de pomană, doar accepta ce i se dăruiește. Un singur lucru nu primește : apă.
“Ti-a mai ramas putin, 80 km si ajungi!” Punctualizez “De fapt sint 90!” Il vad cum se intristeaza si muta privirea undeva, departe… “N-are rost, omule!” Simt ca am facut ceva gresit. “Ce anume nu are rost?” “Sa te superi pentru atita lucru. 10 km mai incolo sau mai incoace…. Tu ai facut El camino! Nu conteaza numarul de km” ….
Îmi mulțumește pentru plasa pe care i-o întind, a văzut deja că printre chestii de mîncare se află și o cutie de bere. Estrella Galicia, claro. Mă privește și spune “Tu o sa reușești să ajungi! Și citește întotdeauna o carte! Buen camino!”

…….

Aseară a fost o furtună teribilă. A început ca o ploicică ușoară, răcoritoare apoi vintul s-a dezlănțuit. Încă n-o știm dar pe drum vom întâlni un stejar rupt în două, iar agenții de la Conservacion del camino de Santiago ne vor îndrepta către un mic ocol. Azi trebuie sa îmi pun într-adevăr mîneca lungă. .
La șase dimineața primele umbre incep sa se miste in tăcere pe străzi, cautind un bar unde sa bea prima cafea a zilei. Înafara orașului limbile se dezleagă și Turnul Babel își reia călătoria.
Am controlat prognoza meteo, va fi înnorat azi. Cu atît mai bine, aerul răcoros e prietenul nostru. In schimb, după primii km începe o ploaie in rafale, aproape deodată, fără să se anunțe. Abia am apucat sa ne punem pelerinele, că s-a oprit. Mă uit la cer și îmi dau seama că doar o scurtă pauză.
Între timp ajungem la un bar. Este primul după ieșirea din oraș, asa ca e plin. Cînd comanzi ce dorești te întreabă cum te numești iar cînd e gata, te cheamă pe nume, nu cu număr ca la McDonald’s.
Avind in vedere și considerind că:
1. In primele zile observasem citeva cuiburi de barza și am exclamat “nu le-am văzut de o grămadă de timp! Știi ce înseamnă prezența berzelor?” iar M, privind munții la o aruncătură de bat, a răspuns “Înseamnă că vulturii au mîncarea asigurată?”.
2. Cînd un dulau uriaș, de aceia care păzesc cirezile, a trecut pe lîngă noi, și am întrebat jucăuș “Unde sunt vacile pe care ți le-au dat în grijă?” , M a comentat “Le-a mîncat, de aia a crescut așa mare!”
3. La dezolarea mea “Dar m-am uitat la 3bmeteo și nu dădea previziuni de ploaie pentru azi!” , el a răspuns “Ai greșit! Trebuia să te uiți la Meteo Galicia, care ți-ar fi spus : poate ca plouă, poate ca nu!”
4. La întrebarea din chestionar “motivul acestei călătorii” tot el a răspuns “pentru a sta doua saptamini departe de fiul nostru!”.
Avind in minte aceste considerații, cînd i-a venit rindul și barmanul l-a întrebat “cum te cheamă?” i-am sugerat “spune Darth Vader” (personajul negativ din Războiul Stelelor, pe care tata și fiu îl urmăresc împreună cu pasiune).
Cît despre mine, cu toiag, pălărie cu boruri largi și pletele in vînt, cu modestie spun că umbra mea seamănă cu Gandalf , vrăjitorul bun și înțelept din Stapinul Inelelor

………..

18 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Da, frate, așa se face, organizat și civilizat, cu ștampile și certificate, nu debandadă și vraiște. La fel și indulgențele, musai să aibă conformitate CE, altfel dați banii degeaba.

    youtu.be/fFZ4Y2Y1ouo

    Maithun, nunțiu paypal

    13

    • #2

      O sa rizi, una dintre primele ciondaneli pe care le-am avut cu domnul meu a fost tocmai din cauza stampilelor. “Noua nu ne trebuie compostela, ca nu sintem religiosi, n-avem nevoie de stampile” “Dar parca e fain s-o ai la sfirsit, sa fie parte din amintirea de la drumetia asta. S-apoi e gratuita, iar la baruri oricum ne oprim, nu e ca si cum ai face un efort in plus” “Nu inteleg de ce trebuiesc doua stamile pe zi, nu ajunge una, ca innoptam mereu pe traseu?” “Eu o vad mai degraba ca pe o dovada ca sustinem un pic economia locala, n-am venit doar sa facem pisu in padurile lor!” “Ok, asta e o explicatie pe care o accept, te las sa-mi stampilezi si certificatul meu”
      In plus, stampilele astea nu toate sint oficiale, cu cod fiscal si numar de telefon. Doua dintre cele mai simpatice pe care le am sint de la vinzatori ambulanti. Iar una dintre astea doua are povestea ei: Ma oprisem sa scot o pietricica din bocanc aproape de un tip cu un rucsac. In fata lui erau asezate, pe jos, pe o fata de masa, figurine facute din sirma, Stickman pelerini sau simpli, unele figuri mai complicate.. iar alaturi o stampila cu tus, ca acelea cu care se joaca copiii. Practic omul e unul dintre cei care traiesc pe EL Camino, cistigind bani de mincare si cazare din figurinele astea pe care le face cu patentul dintr-un colac de sirma (oferta libera) . Intre timp au ajuns trei caprioare de Facebook. Le mai intilniseram, una dintre ele avea agatat steagul valencian. “Vaai, stampila, vreau si eeuu!!” si pune mina. La care omul o opreste “O clipa! De unde veniti?” “De la Valenciaa!” “Si acolo nu se saluta?” “Ehhhh… Buenos dias!” Le-a mai pus citeva intrebari, la care fetele au raspuns cu respect (io, harpie batrina ascultam sa vad ce intreaba omul asta niste pustoaice de douaj’de ani, dar a fost corect) iar apoi au intrebat ” Putem pune stampila?” “Sigur ca da. Buen camino!”
      Mi-a fost asa de drag, ca am vrut sa il am ca amintire. Am cumparat o figurina, am vorbit un pic si am pus stampila: un simplu stickman cu toiag de pelerin, de culoare rosie. . Puteam sa il fac si eu pe un cartof.
      La numaratoarea finala a contat si asta. (ca nu sta nimeni sa controleze numarul fix pe zi, important e sa iasa per total : ai facut un drum de 10 zile, atunci sa fie macar 20 de stampile)

      2

    • #3

      :))) Urăsc ștampilele, mai ales că trebuie să ștampilez zilnic o cârcă de acte. M-am scos însă la semnătură, seamănă cu o râmă rahitică. Cea mai mistică chestie pe care am trăit-o e că mi-a dat un călugăr buddhist thailandez o pălmuță peste fund.

      2

    • @Maithun is curios de ce ti-ai luat triggeru asta. ca e cu religie?

      0

  2. #5

    Nu inteleg la ce ajuta Compostela. Din cate am inteles e un text copy paste si semnat de diaconul din Santiago care atesta ca ai facut ultima partea de traseu pe jos sau pe bicicleta. Ce nevoie este de hartia asta parafata cand pelerinajul ar trebui sa fie unul spiritual, unic pentru fiecare pelerin in parte.

    8

    • #6

      E marketing, mananca si gura lor o paine. Ce, la pelerinajele noastre nu se vand matanii si cruciulite la suprapret, ca doar sunt sfintite? :)))

      9

    • #7

      La ce ajuta Compostela? La nimic concret sau la mai multe, depinde de cum privesti lucrurile….
      E o amintire, gratis, arata ca un pergament elegant cu numele tau scris in forma latina. Stampilele in sine nu se platesc, oricum intri undeva sa maninci, iar daca ti-ai adus pachetele de mincare si cafeaua de acasa pentru a nu cheltui, considerind nu mai sintem la virsta la care poti baga capul pe usa “Aveti parafa?” si fugi, intilnesti pe drum biserici sau puncte de informatii unde ti se aplica fara sa cumperi nimic. In teorie, o persoana calculata si descurcareata cred ca ar putea sa plece de acasa fara portofel. Mai dificil, renuntind la comoditati, dar cred ca nu e imposibil.
      Celor habotnici le foloseste sa se faleasca.
      Celor care pleaca singuri le poate folosi pentru a dovedi nevestei ca a facut intr-adevar drumetia, si nu s-a dus la mare cu amanta.
      Pentru sportivi e un trofeu, insa ei sint mai degraba atrasi de certificatul de distanta. Si asta arata ca un pergament la fel ca primul si atesta, in limba spaniola, ca ai vizitat bazilica sfintului apostol Iacob dupa ce ai parcurs xx km, de la punctcul de plecare.. Se plateste 3 euro.

      0

  3. #8

    aceeasi intamplare/viata fiecare o vedem altfel, din punctul lui de vedere.

    povestea ta pe mine ma poarta pe drumuri neumblate, cunosc oameni ce nu-i voi vedea niciodata, multumesc!

    1

  4. Îmi e așa dragă seria asta. Concediu de pe canapea atunci când citesc!

    Drum bun!

  5. #11

    Foarte faina povestea, eu imi doresc sa fac El Camino pana ajung la 40 dar pentru ca sunt o putoare m-am hotarat sa-l fac cu bicicleta….asa ca probabil in urmatori 5 ani o sa umblu pe urmele tale!

    2

  6. #12

    De vreo doi ani a incoltit ideea asta in mine, de a face il camino. Pe bucatele, cel mai probabil. Mi-am calculat la un moment dat ruta prin Portugalia.

    Cu fiecare fila de jurnal sunt tot mai aproape de a cumpara un bilet de avion. 🙂

    2

  7. Sunt în plină renovare de castel așa că m-a sărit concediul.
    Seria asta e numa bună seara după “aoleu ce mă dor picioarele… și pe tine la fel?”

  8. #14

    Masaje, Nea Ilie, masaje la picioare cu ulei parfumat si se intimpla miracolul…
    A doua zi esti ca nou….

    0

    • @Stefablue
      De obosit ce sunt am citit Mesaje…
      Cu ulei parfumat…
      WFT?
      Or fi mesaje de-alea de care-mi trimite Cetin.
      Nu ți-am zis, nu?
      Stai să vezi.
      Eram printre munți, am uitat GPS-ul acasă că așa sunt eu, uituc… deși destinația la care mergeam a fost propusă, programată și impusă de coana Tanța… În fine. Printre munți, fără GPS, bag telefonul să văd pe unde-o iau… Nexam semnal. Stai cu mâna afară pe geam, tot nu e semnal, ia-te după scoarța copacilor. La un momentdat, ajungem cam pe unde trebuia. Parcăm mașina să luăm trenul, un fel de mocăniță de-asta fără geamuri. Când… ce să vezi, TOT EU, am uitat biletele acasă.
      – Șefu, noi avem bilete dar le-am uitat acasă.
      – N-aveți codul de bare?
      – Păi unde e codul de bare?!
      – Pe bilete.
      Cu puținul semnal trimit mesaj lu’ Samuraiu ăla mare care era acasă. “Trimite-mi codul de bare”.
      Stăteam cu telefonul în mână.
      Trenul gata să plece.
      Noi la scară cu telefonul în mână.
      Deodată… BLING.
      Am sărit pe telefon să luăm codul de bare… când colo… mesaj de la @Cetin:
      “Boss, te caută admiratoarele pe chat, mai intră și tu”

      Era să vin pe jos acasă.

  9. #16

    🙂 🙂 🙂
    ah, de asta zugravesti acum castelul, drept penitenta?
    I love coana Tanta!

    1

    • Zugrăvesc?
      Demolez și refac parterul, și ea zice că zugrăvesc. Tu să te iei de mână cu coana Tanța că numai ea vine acasă și zice:
      – E, ce mare lucru, schimbi culoarea…

    • #18

      Cine nu si-ar schimba instant culoarea daca i-ar face nefasta f’o remarca d-asta?

      1

Adaugă comentariu

Dacă ești la primele comentarii aici, nu încerca să faci pe deșteptul

  • Comentacii pesedisti nu sunt bineveniti
  • Nu incerca sa fii mai arogant decat mine, la mine in casa
  • Linkurile sunt foarte utile, daca nu sunt spam





This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.