Iubim și câinii vagabonzi. Dacă au făcut duș

“fiecare politician candidat, sa faca practica, macar in campania electorala, in intersectii incercand sa faca un leu de la cetatenii grabiti la lucru.”

Ar fi singurul lor ban cinstit din cariera.

“mana intinsa care nu spune o poveste”… cu cat e mai curata povestea, cu atat mai mare pomana… zic si eu!

Pai Ştefan cel Mare s-a luptat ca sa le luam noi partea acuma la musulmani, la palestinieni? baga-mi-as pula-n mama lor sa-mi bag de ciori

La munca ce plm.. singurii care chiar merita toleranta si cu riscul de a pierde banii pentru ca batranul/batrana cotizeaza pe altundeva, ii dau ca oricum nu mai au alta sansa..

Faza tare circulam cu 41 si prin el mai vine un tip pare mai corpolent asa, insa se pare ca a avut un accident sau ceva si are toata pielea arsa cu cicatrici si tot si mai si miroase, la prima vedere iti e mila de el ca cine stie cat a suferit. Are traseu si il mai vad la cersit din cand in cand intre Lujerului, Crangasi, Giulesti pe 41.

Intr-o zi si-a spus el povestioara, care mai nou s-a redus la ceva de genul “imi dati si mie va rog…” si nu a primit de la nimeni nimic. Cand a coborat, exact cand a facut ultimul pas din tramvai ca sa se auda, a urlat: “Sa nu imi dati fu**-va-n gura de saraci”.

Imi pare rau de ce a patit si nu doresc nimanui, insa pur si simplu nu merita. Niciodata. Niciunul.

Saptamana trecuta la intrare in market erau 2 pustani, imbracati binisor, curati (unu in jur de 7-8 ani si probabil frac-so’ mai mic vreo 5). Statea si cerseau langa intrare/iesire. Cand am ajuns in dreptul lor, unul din trecatori i-a recunoscut si zice “George, Mihaita!! ce faceti aici! Tac-to stie ce faci aici?? Lasa ca va spun eu!” . Si i-a luat de urechi pe-amandoi si i-a expediat acasa instant.
Si de faza cu cainii s-au prins de mult! nu stiu daca ati prins pe la Eroilor la metrou, mai vin 2 copii cu cate un catel mic de abia i-au dat ochii si ii dau drumul prin vagon pe-acolo.
Mai este si o batrana cu cocoasa, la unirii care este cu un soricar adult dupa ea mereu, dar cred il ingrijeste destul de bine.. adica are hainuta impletita si curata cainele, si castron cu apa langa el.

In categoria asta intra si unu’ tanar (pare un baiat hippie absolut banal), pe care de vreo 3 ani il tot vad la universitate, zice ca strange bani pentru copiii orfani. Vine la tine foarte friendly, gen “heeeeeeeey, esti studenta?” si iti da un pliant cu ceva restaurant care n-are nicio legatura si te intreaba daca vrei sa donezi 3 lei “pentru copilasi”. In astia 3 ani, m-am intalnit cu el de vreo 5 ori si de fiecare data a fost extrem de revoltat ca n-am vrut sa-i dau. Ultima data a inceput sa zbiere la mine: ” E USOR SA ZICI NU?????? E USOR, NU-I ASA????” si dadea din cap ca si cum ar zice “ce fara suflet sunteti voi, oamenii” . Avea ochii injectati. Lu’ asta ii e rusine sa cerseasca pentru sine, asa ca i-a venit ideea sa se apuce sa stranga pe strada bani pentru copii, e mai cool asa. Imi pare rau ca sunt o fata de 51 kg si niciodata n-am putut sa-i zic ceva, macar ironic. Chiar imi e frica de privirea lui wild :-))

Ma umple de furie situatia asta. Ma simt atat de neputincioasa! Stiu ca marea majoritate fac businness, dar cateodata ma gandesc ca sunt doar niste oameni nefericiti.