te-iubesc

Eu, până la o vârstă destul de măricică, nu am zis nimănui, niciodată, cuvintele astea. Nici acum, când le scriu, nu îmi este foarte confortabil să o fac. Așa am fost crescut, mama mea nu mi-a zis în viața ei măcar o dată că mă iubește. Nu știu dacă a fost ceva bine sau rău, dar cert e că întotdeauna mi s-a părut caraghios să aud pe cineva spunând așa ceva.

Practic, în mintea mea era ceva de genul Dacă sunt cu tine și după ce am făcut sex, e clar că ceva, ceva, o fi acolo, de ce ar trebui să ți-o mai și zic? Iar prima oară când am zis asta m-am simțit cel mai caraghios om din lume. Bine, e posibil ca la rezultat să fi ajutat și răspunsul, care a fost ceva de genul Și mie îmi place de tine. Vă dați seama că mi-am înghiți vorbele și nu le-am mai scuipat never ever.

Sunt curios, e ceva răspândit? Se spune des? Oamenii își spun lucruri de astea?
Voi o faceți?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

56 comentarii Adaugă comentariu

  1. Nici mie nu mi-au zis-o parintii mei.
    Pana m-am insurat am zis-o, in schimb, de multe ori doar ca sa tuf ceva.
    In schimb, de vreo 10 ani, o zic in fiecare zi. In special fetitei mele. Si e bine.

    • #2

      Tot ca să tufi ceva, nu?

    • ai mai multe dislikuri la comentariul asta mai multe de cat am luat eu la mircea badea. asa ca n-am sa iti raspund si nici n-am sa fac glume pe seama lu’ “ala micu”

  2. Un “si eu” nu-i suficient?

  3. Eu obisnuiam sa fac asta, desi in familia mea nu s-au folosit niciodata cuvinte de genul. Dar eu citeam carti si ma uitam la multe filme si asa am crezut eu ca se face cand iubesti.
    Dar am cam primit raspunsuri precum cel primit de tine sau o tacere mormantala si niste ochi cat cepele. Dupa vreo trei din astea mi-a ajuns. Nu mai spun “te iubesc” decat prietenilor foarte apropiati. Am vreo doi care sunt asa sensibili ca mine si cand suntem suparati pe viata, ne place sa ne reamintim unii altora, ca restul lumii se poate duce dracului, noi suntem iubiti.

  4. #10

    Mie mi s-a spus des “te iubesc” in copilarie. De catre bunici,de catre parinti. Ai mei si acum imi spun ca ma iubesc. Si eu ii spun piciului meu ca il iubesc.

  5. #11

    Da. De mai multe ori pe zi. Ca sa stie andrisantul! :))
    De cate ori imi vine sa zic asta o zic, cred ca daca o simti e pacat s-o pastrezi doar pentru tine. O si aud si-am auzit-o si-n familie, copil fiind. Cred ca asta a ajutat mult bucuriei cu care o spun. Si zic bucurie, nu usurinta, pentru ca n-o zic oricui!
    O zic celui-mai-drag, familiei dar si unor oameni foarte apropiati (prieteni) pentru ca s-a intamplat sa tin pentru mine si sa nu mai apuc sa o spun unor oameni pe care i-am pierdut. Si mi-a parut rau.
    Si o zic mai ales pentru ca nu mi-e strain efectul acestor vorbe, mi-e drag de nu mai pot sa le aud adresate mie dar sa le si daruiesc, ca o imbratisare din cuvinte.
    Sigur ca poate fi putin traumatizant – mai ales in adolescenta – daca primesti un raspuns ca cel pe care l-ai primit tu dar mai tarziu, cand nu le mai zici oricui si le cunosti sensul cu adevarat, recomand cu caldura folosirea lor.

    • #12

      nu a fost in adolescenta, nu a fost chiar traumatizant, a fost mai mult ceva de genul “fmm de proasta” :))

  6. #13

    Desi ai mei nu mi-au spus-o niciodata prin clasica formulare, pana la 26 de ani credeam cu tarie ca atunci cand voi spune “te iubesc” cuiva si mi se va raspunde la fel, va fi “momentul” si vom trai fericiti pana la adanci batraneti.
    La 26 mi s-a spus “te iubesc” si am spus “te iubesc”.
    In timpul asta ea avea o viata dubla.

    Deci da, acum spun “te iubesc” ca si virgula in propozitie. De imagine, da bine si FOOT mai des 🙂

  7. #14

    O inventie westerniana, la fel si cu valentine$ day.

    • Si nu folosim noi toate inventiile lor? Din cate stiu noi am inventat doar mamaliga, stiloul si motorul cu reactie sub forma de desen pe hartie.

  8. #16
  9. #18

    La cerere.

  10. #19

    femeile tre sa auda asta. ca indiferent ce-ai face pentru ele, indifierent de cate ori ai mers sa le cumperi tampoane, de cate ori le bati sau cu cate le inseli, tre sa le spui ca le iubesti. altfel nu se pune. asa-s doamnele, mai superficiale.

  11. Depinde acum şi de cît de puternic e sentimentul. Că dacă e necontrolabil, ajungi să spui ca Botezatu:”Te iubesc de mă cac pe mine!”

  12. #33

    Normal. Oricui , numa’ nevestei, nu. Ea are indatoriri contractuale si nu necesita extra-uri.

  13. #34

    – Te iubesc!
    – Si eu! Si eu mă iubesc.

  14. #35

    greu nene… parca ar trebui sa dau bani daca le zic :))

  15. #36

    Ce sa zic, noi doamnele, simtim dorinta/nevoia sa auzim asta. Unii raman dupa sex si pentru ca mai vor o tura (2-3-9-x) si nu-s siguri ca mai gasesc pe una disponibila, asa ca ramasul nu-i ceva concludent. 🙂

  16. #37

    Nu stiu cum se face, dar nu apar prea multi domni care sa recunoasca faptul ca ei spun cele doua cuvinte! Insa, eu le-am auzit de la destui reprezantanti ai sexului masculin (ca i-am crezut sau nu, e o alta poveste) si le aud in fiecare in zi, de sapte ani, de la partener.
    Si nu, nu sunt un caz aparte.

  17. #38

    ” – Tati, te iubesc!
    – da da, ce-ti trebuie?”
    –> traind intr-o familie unde nu se spunea te iubesc desi m-am simtit iubita a fost ciudat cand auzeam alti tatici/mamici spunand asta copiilor lor. Apoi am inceput sa ii spun si eu asta tatalui si ma lua cu fraze ca in exemplul de mai sus. Nu doream nimic, doar am realizat ca e singurul parinte care il mai am, ca timpul trece repede si imi doresc sa ii spun asta cat mai des posibil. Pentrh ca mi-ar parea rau daca nu i-as spune asta macar o data, chiar daca stie ca-l iubesc.
    Sotul cand mi-a spus prima oara ca ma iubeste am ras ca o tampita. Nu stiu daca s-a suparat pe moment, eu nu eram pregatita atunci sa declar sus si tare iubirea netarmurita si asa ca am ras. Astazi ne spunem reciproc zilnic. Fiului meu ii spun in fiecare zi cat de mult il iubesc chiar daca nu intelege o iota :))) si cainilor la fel haha. Dar strict in familie merge spus. Nu ma apuc sa-l spun la toata lumea, din inertie cum am observat ca mai fac unii.

  18. #39

    Prietena mea avea pretenția asta la începutul relației. I-am explicat că trebuie să își dea singură seama, din faptele mele, nu din vorbe zise aiurea.

  19. #40

    Adam si Eva se plimbau prin paradis.
    Eva: Adam, tu ma iubesti?
    Adam: Vezi vreo alternativa?

  20. #41

    e greu sa spui pentru ca asta a fost educatia nene: sa ridiculizeze astfel de exprimari. pentru ca nu se face sa spui lucruri asa direct. kkt. ma uit la astia mai tinerei ce relaxati sunt si directi in exprimare. restul pudoare in public ca la balamuc.

  21. #42

    la mine problema este alta: dupa ce i-am zis primei neveste “te iubesc” de mii de ori si m-a lasat cu ochii in soare, celei de-a doua nu prea imi mai vine sa-i zic, desi o apreciez incomparabil mai mult decat pe cealalta

    • #43

      nu poti sa transferi asupra unui om femei care nu are nicio vina, p[robleme din trecutul tau. aia e, e riscul tau.

  22. #44

    Eu o spun.Zilnic.De mai multe ori pe zi.Cateodata ma aude cand o spun,cateodata doarme….atunci o iau in brate si ii spun.Ma face sa ma simt bine de fiecare data cand o spun.

  23. #47

    Mi e mai usor sa spun “te iubesc” cand nu simt asta cu toata fiinta decat atunci cand chiar iubesc…deaca o spun atunci ma doare, pot chiar sa plang si e jenant.

    • #48

      Si ma gandesc doar , frate , p-asta il cheama cutitaru’ !

  24. #49

    Am spus-o foarte rar, acum regret amarnic, as spune-o zilnic si as si demonstra-o, dar nu mai am cui 🙁

    • #50

      Eu o spun în fiecare dimineață, în fața oglinzii. Mă ajută mult.

  25. #51

    eu iubesc masinile si le spun asta cat de des pot
    www.facebook.com/jodidolimon/videos/1663811547240127/

    • #52

      rasistule, le-ai vazur mai colorate si gata ah? bai Cetin, nu mai aproba clipurile astea man. te spun lu’ merkel si iti sterge ling-curile cu toate videourile de pa febuc.
      awala.

  26. #53

    Da spun…..pentru ca ai mei nu m-au invatat asta si pentru ca mi-a lipsit. Stiu ca tata a tinut la noi, dar niciodata nu ne-a spus cat ne iubeste. A murit tanar. Pe ai mei niciodata nu i-am auzit sa-si spuna “te iubesc” desi s-au iubit, altfel nu ar fi stat mama vaduva de tanara. Probabil ca acolo in intimitatea lor isi spuneau dar niciodata fata de noi copiii. Dar eu spun si copilul imi spune in felul lui mai ales cand sta cu bunicii ” mami, mi-e dor sa ma vad in ochii tai”……Nu este o rusine sa o spui celui pe care-l iubesti. E mai dureros sa constati ca nu ai spus-o mai ales cand acel la care ai tinut nu mai este…..mama, tata, frate, sora…

  27. #54

    important este ceea ce simti 🙂
    cuvintele uneori sunt de prisos…

  28. #55

    Asta explica multe la tine, dar sper ca remediezi spanandu-le picilor tai ca-i iubesti. Nu de alta, dar banuiesc ca e nasol sa crezi ca esti doar o responsabilitate pentru ai tai si atat.