Screen Shot 2014-06-23 at 10.15.18

Citind articolul de aici, mi-am adus aminte de vecinii mei de la Măgurele, de vecinii mei din Pantelimon și, în general, de vecini.

Când am cumpărat terenul de la Măgurele, vânzătoarea era cel mai lapte și cea mai miere posibilă. Vă ajut, vă fac vă dreg, numai dați-mi cei 20 000 de euro.

Sigur, proiectul casei duce casa la 90 de centimetri de gard, nu la 1.30, cum e în PUZ? Vai dar se rezolvă, vă dau declarație notarială că accept asta (mai are o bucată de teren, lângă al meu). Suntem vecini, domnule, vom fi aici tot restul vieții, trebuie să ne înțelegem.

După ce a primit banii, bang, s-a terminat.
Ce declarație notarială? Nu mă interesează băi, o retractez, nu sunt de acord. Nu-i așa, am schimbat proiectul. TOT. Și credeți-mă, costă ceva bani.

De ce aveți ferestre spre partea mea de pământ, unde eu cultiv varză? Poate vreodată vreau să îmi fac casă acolo, de unde știți voi? Reclamație la primărie, obligați să ne punem geamuri mate la ferestrele dormitorului de la etaj.

Gardul vostru mă încurcă să fac stânga în siguranță, e prea brusc, nu am vizibilitate. Făcut reclamație la primărie, obligați să mutăm gardul mai în interior, ca să nu fie șicanată doamna.

Și o grămadă de alte mici gunoisme, așa, ca între vecini.

Nu râdeți, a trebuit să fac toate mizeriile astea, pentru că nu aveam recepția făcută la casă și, dacă nu le făceam, la revedere recepție, la revedere acte, totul luat de la zero, pentru că se știe, în românia, actele au termen de valabilitate redus, dacă 2 ani nu ai făcut ceva cu ele, la faci din nou, cu toate cheltuielile aferente. Care sunt uriașe.

Bine, acum am recepția făcută și tot restul și s-a schimbat calimera.
O să fie o vară fierbinte.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.