Discutam aseară cu nevastă-mea despre o chestie.
În toate filmele americane unde apare subiectul, bătrânii lor ajung, invariabil, la nursing home. Iar, din film, înțelegem că acolo este locul cel mai bun în care pot fi, locul unde primesc grija și dragoste și, astfel, nu stau în casa lor, pentru care au muncit o viață, lăsându-i pe copii fără stresul de a avea grijă de ei.

Acum, o fi din cauză pentru că mă apropii de vârsta aia, dar mi se pare o versiune extrem de creepy a lumii, un fel de eutanasie blândă, mergi tu, tataie, și stai la un loc cu ceilalți boșorogi, ca să avem noi timp să ne ocupăm de viață și bani.

Și sunt curios, chiar așa este cultura, cum i-au tremurat un pic genunchii bătrânului din casa ta, cum zbang, a plecat la azil, să se pregătească de moarte, în timp ce tu ești trist și îl privești pe geam plecând, dar, în același timp, știi că e cea mai bună opțiune pentru el?