Foto

Nimeni nu ar ar crezut, ieri, că Germania ar fi putut lua bătaie cu 2-0 de la Coreea. Cine a pariat asta, acum e un om bogat. La urma urmei, era o simplă formalitate. Campioana mondială juca cu o echipă din Asia, nici măcar cea mai bună și, ce e mai important, echipă care deja era eliminată și nu mai avea mare brânză de motivație.

Problema Germaniei este că a intrat pe teren mai convinsă de chestiile astea decât oricine. Și, timp de 90 de minute, au avut o dominație sterilă, obosită, care nu modifica tabel, ci doar mărimea ochilor lui Mesut Ozil, pe măsură ce trecea timpul. Nici măcar schimbările, făcute de domnul care își miroase mâna după ce o bagă în pantaloni, nu au reușit să facă ceva, doar o creștere sterilă a presiunii și cam atât.

După care, ca să contrazică cruciada lui Adrian Georgescu împotriva VAR, a venit golul coreean, gol care a demonstrat cât de util este VAR și cum greșelile de arbitraj schimbă destine. Pentru că tușierul a ridicat steagul de offside, nevăzând că, de fapt, pasa de gol a venit de la un german. Iar centralul a vizionat VAR și aia a fost, gol valabil, Coreea pleacă acasă, dar pleacă așa cum ne place nouă, ălora mai asiatici, cu onoare.

Golul 2 a fost deja inutil, oricum nu îi mai păsa nimănui. Nici măcar nouă.
Ce să zic. Cu un ochi râd, mi-a plăcut faptul că aroganța a fost taxată. Mai rămâne să plece Brazilia și Franța, ca inima mea să fie complet fericită. Cu un ochi plâng, pentru prietenii mei din Bavaria, care probabil acum sunt toți mahmuri la muncă.