În sfârșit, după nu știu câți ani și nenumărate țepe date diverșilor asociați ai săi (să nu îl uităm pe săracul Valvis de la aqua carpatica, cred că omul are coșmaruri neîntrerupte după ce a fost în contact cu savarineanul) Copos a vândut clubul Rapid.

Nu am putut fi rapidist, chiar dacă am făcut liceul în Giulești, am avut 4 ani abonament la stadion și, când eram mici de tot, împărțeam un biscuite cu fostul lider al galeriei rapidiste, Gigi Corsicanu. Și nu din cauza căcaturilor gen ciori sau altele. Pur și simplu tatăl meu mi-a împins prea mult Steaua în suflet, ca să mai aibă loc și altceva.

În principiu, nu îmi place George Copos. Deloc. Îl detest pe el și pe savarinele sale, wc-urile private de la jean monet și mizeriile făcute angajaților ce muncesc câte 18 ore ca să fie bine. Nu mi-a plăcut mizeria pe care a făcut-o la Rapid, țepele date și porcăriile făcute tuturor.

Dar, una peste alta, Copos a fost cel ce a ținut Rapidul ăn spate atâția ani și, spre deosebire de gunoaiele de la Dinamo, de exemplu, nu a căutat doar să facă cât mai mulți bani și să plece, ci a stat, an de an și a băgat bani și suflet în echipă. Un fel de Gigi Becali mai zgârcit.

Acum ce va urma? Perioadă de recuperare a investiției pentru noii acționari? Vânători de vrăjitoare?
E suficient să ne uităm la ce face domnul proxi, cel care a cumpărat Dinamo și vă lămuriți. Toți cei cu salarii mari afară. Aduși jucători ciurucuri, pe salarii pentru care nici eu nu m-aș da jos din pat, trimise la plimbare toate fostele glorii și cam atât. Avem nevoie de bani, nu de steaguri glorioase.

Păcat de Rapid. Lângă Dinamo și Steaua, e singurul club pentru care simt ceva, ca fost mingicar și fanatic de weekend.
Restul?
Ciorba lui mitică.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.