Ieri au fost alegeri în Moldova. Tot ieri, pe la 23.00, Igor Dodon dansa un kazaciok, cu mare foc și împărțea interviuri despre cum e normal ce s-a întâmplat, s-a văzut opțiunea realistă a poporului moldovean, iar acum ne așteaptă multă muncă etc. Pentru că avea vreo 53% din voturi, ceea ce îl făcea președinte din primul tur.

La 00.30 s-a trezit Igor în postura lui Mircea Geoană, pentru că zisese prea devreme Natașa mea, ia liubliu tibea. Pentru că a scăzut sub 50% și asta înseamnă că intră în turul 2.

Se vede aici cât de împărțită este scena politică a Moldovei. Și se vede și cum orgoliile celorlalți candidați au primat în fața interesului public. Nu au dorit să se retragă din cursă, pentru a susține un singur candidat și au făcut ca Predoiu la primăria capitalei.

chrome_2016-10-31_01-16-35

Problema este că voturile lui Leancă și Ghimpu nu fac, în acest moment, cât voturile lui Dodon și CIubașenco, candidații rusofoni declarați proruși. Adică, dacă moldovenii nu se mobilizează în turul 2, de la anul vor face partea din uniunea vamală cu belarus, rusia, kazahstan și cine mai e ân kibuțul lui Putin.

Iar dacă echipa de campanie a Maiei Sandu va mai da dude precum cea de săptămâna trecută, când a dat un șut din voleu tuturor alegătorilor candidatului retras, Marian Lupu și nu se va ocupa cu scosul nehotărâților la vot, înseamnă că pur și simplu, asta e soarta și nu au de ce să se streseze.

E ca în București. Degeaba ne-am agitat noi, dacă majoritatea a dorit-o pe doamna Pandele. Pandele ați vrut, Dodon să aveți.