Mi-am luat imprimanta asta de buzunar, care mi se pare cea mai mișteaux chestie în materie de amintiri. Câte poze, mii de poze, ați făcut aiurea, în diverse locuri, după care ați uitat de ele și acum zac, pe harduri prăfuite sau prin cine știe ce cloud, cu mențiunea că sigur veți trece prin ele, la un moment dat și le veți sorta și…se vor prăfui în continuare acolo.

Și știți ce am făcut prima oară cu ele? Copiii mei, când au văzut-o, au vrut pe loc să facă câte un selfie cu mine, am printat poza și acum amândoi le țin în husa telefoanelor. Mai trag cu coada ochiului, din când în când, să văd dacă mai sunt pe acolo. Pe moment încă sunt, se pare. Știu că o să mă înlocuiască, la un moment dat, dar, până atunci, savurez.

Mi-a plăcut. Îmi place ideea de a putea printa poze pe loc, chiar și la dimensiune mică. Sunt momente pe care ai vrea să le reții, pentru că mintea uită. Și ai vrea și să le vezi, din când în când și nu la modul Ia să mă uit în cloud, pe 22 februarie 2010 ce făceam eu oare? Și durează 1 minut, dacă te miști încet. Iar hârtia pentru ele e relativ ieftină.

Bine de fapt eu voiam să printez selfiul pe care mi-l făceam, dar semăna cu memeul ăla cu Old people doing selfie și nu prea mi-a plăcut  :)))

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.