Copiii și persoanele cu propensiuni grăsunistice pot și sunt salvate de, nu o să credeți, simplul tapet autoadeziv.
Să luăm persoanele grăsunistice, de exemplu.
Când una din aceste persoane intra în casă și voia să se descalțe, se sprijinea cu mâna sa cea dreaptă de peretele ce își etala colțul exact în fața lui. Azi așa, mâine așa, după o oarecare perioadă, bucata aia de perete a devenit, din albă, mai mult gălbui cafenie, datorită uleiurilor din piele plus a uleiurilor rămase de la sală sau de pe bara autobuzului 123. Ori, de ce nu, metrou. Motiv pentru ca nevastă-mea, pardon, nevasta acelei persoane grăsune, să dea ochii peste cap de fiecare dată pentru că îi face praf pereții. Iar soluția, extrem de simplă, a venit tot de la respectiva nevastă, care a luat o rolă de câțiva metri de tapet și a pus pe colțul acela și, brusc, problemele noastre colective au dispărut cât ai zice tapet.
Celălalt membru al familiei salvat de celebrul tapet este fiica cea mică a familiei Arhi, care are obiceiul de a se șterge de pereți, din mers, cu mânuțele sale tot timpul murdare de ceva, ori ciocolată, ori carioci, ori grăsimi, ori guașe și acuarele. Și era peretele ăsta din hol TOT TIMPUL murdar de dungi de diverse culori, de îi venea nevesti-mii să își ia câmpii, Uite, uite și tu cum arată!!! Eu, în general, nu văd de astea, dar aprob, pentru că happy wife, life și de ce să zic nu, când pot zice da, că și ea zice da destul de des și eu nu înțeleg de ce.
Anyway, s-a pus celebrul tapet peste și, în acest moment, totul arată impecabil. Bine, a crescut și fiica și acum nu mai murdărește decât peretele de deasupra canapelei, pentru că pe marginea aia de sus e locul să preferat și acolo stă și se fâțâie când se uită la tv sau se joacă. Pe tot peretele. Bănuiesc că se uită unde s-a mai îgălbenit lavabilul și se tot mută. ca să acopere tot spațiu, simetric.
Lasă tapetul. Nevastă d-aia care ea se plânge, ea rezolvă, unde se găsește și cât costă?
dom’ Corban, dar parcă și dumneavoastră, acu cu puțin timp în urmă, erați într-o relație fericit de normală cu o doamnă pe care ați lăsat-o acasă, pentru a va satisface nuș’ ce voiaj la Berlin. Acu’ sunteți neliniștit și în căutare?
Eu am descoperit stickerele cu adeziv. De diferite marimi. Am fluturi din aia misto iridizati care isi schimba culoarea in functie de cum bate soarele pe ei. Si arata camera mult mai fain. Si am mai gasit stickere cu citate motivationale in 3D(in relief). Si nici nu au fost scumpe. Nici nu stiam ca exista asa ceva. Altfel cumparam mult mai devreme. Am stat cu peretii albi 20 de ani. Ce inseamna sa nu ai nevasta in casa.
Citatele motivaționale mi se par cele mai parșive invenții ale consumerimului.
In casa asta ne iubim / zâmbim / îmbrățișăm.
Succesul , Răbdarea, Iertarea.
in timp ce scriam rândurile de mai sus mi-am dat seama ca sunt un bătrân acru din categoria “old mân yell at cloud”
Pe subiect: invidiez fizic părinții care au încă copii mici. Procesul de a asista la transformarea unei legume într-o bila de energie si apoi într-o pătură de dragoste este ceva ce… numai părinții pot experimenta. Cei care au ales calea singurătății… si pe ei ii invidiez. Ca “ghemul de energie” de care ai avut grija sa crească sănătos îți răspunde cu “Ce treaba ai tu ?” când ii zici să-și ia o haina mai groasă că-i frig afara.
Eu am luat de pe sheik niște unu care arată ca betonul gri și niște altele care arată ca un riflaj de lemn. Urmele de bicicletă nu mai sunt pe pereți. Am pus și în valoare niște foto cu niște lămpi autoadezive.
Vai câtă modestie! Cum nu ne lăudăm noi virilitatea (“că și ea zice da destul de des”(.
Cred că hecării lui nea_zăpadă au scăpat și m-au virusat și pe mine. Sau or fi fost agenții Claude AI sau Open AI? 🙂
nea_zapada nu are hecări, ci Alzheimer.
Și un soi de priapism.
Mai degrabă hecări cu Alzheimer.
Printre fostele colege de la secția de istorie, priapismului ăstuia i se mai spunea penis carolingian. Erau cele mai urâte umaniste, dar aveau suflet mare. Și suflu.
Pare că a curs ceva pe sub tapet sau e rășină de la brad?
Am oroare de tapet auto-adeziv. Îmi inspiră sărăcie și mizerie, din cauza unei experiențe personale nu prea veselă.
Primul meu apartament închiriat, în Canada.
Înaintea mea stătuse o familie de sârbi, refugiați de război. Trebuie să știți că sârbii veniți în Canada acelor vremuri erau de 2 feluri: criminali de război căutați internațional și care intraseră sub identități false ca refugiați, și refugiații pe bune. Prima categorie erau bombardieri, fete la produs, învârteau afaceri dubioase, unul nu muncea nici măcar de fațadă căci le dădea Statul Canadian bani de cheltuială și le plătea chiriile, iar a doua categorie erau vai steaua lor, speriați rău de bombe, la propriu. Nu-i de mirare, având în vedere prin ce trecuseră, bieții oameni…
După plecarea lor, iau apartamentul în primire, comandasem ceva mobilă care încă nu sosise, zic hai să văd cum este. Dulapurile de la bucătărie și din hol aveau tapetul ăsta minune, sub care se cuibăriseră milioane de gândaci – asta aveam să văd mai târziu… Sub chiuvetă iarăși tapet din ăla – se găsea la “one dollar store”.
Toate bune aparent, zugrăvit proaspăt, eu încă nu locuiam acolo, și mă sună superintendentul a doua zi, că a descoperit gândaci, și că să nu mă mut încă și nici să nu dorm acolo, fiindcă cheamă exterminatorii de gândaci. Peste 3 zile îi adunam cu lopata din tot apt, a venit superintendentul și i-a adunat într-un aspirator din ăla de atelier.
Dar când am jupuit tapetul ăla, de dedesubt se revărsau cohorte, vii, a fost de boala copiilor!!! Își făcuseră colonii, oriunde vedeam o umflătură sub tapet acolo erau! Deși era gratuită dezinsecția, fiindcă e mai ieftin să cureți un apt decât un întreg bloc, amărâții ăia dinainte, care nici nu știau prea bine limba, nici nu se treziseră complet din coșmarul războiului, nu au anunțat niciodată că au gândaci, probabil de teama închipuită a unor represalii. Asta a zis sârbul, când a mai trecut pe la bloc să-și ridice scrisorile de la superintendent. Dacă la asta mai pui că probabil adunaseră de pe stradă, în ziua de strâns gunoiul, vreo piesă de mobilă infestată, aia e rețeta completă pentru dezastru.
Evident, am făcut scandal și am schimbat cu un alt apt fără gângănii, dar a trebuit să mai aștept o lună, noroc că am putut reeșalona toate livrările de mobilă etc.
Dar tapet autocolant, cred că nici în coșciug nu mi-aș pune…
Dacă le tai mâinile, nu vor mai putea murdări pereții.
Daca scoti peretii, nu mai ai probleme d-astea
Și cum scoți pereții dacă nu ai mâini?
Creer!
Faci rost de priapism
Adică glory hole in casă???
Ani de zile am crezut ca vopseaua lavabila e chiar lavabila, pana am aflat ca sunt mai multe feluri de lavabila – extra, super, ultra, cu silicon, cu ioni de argint, etc. – si aproape toate sunt extrem de NON-lavabile, eu prin lavabil intelegand ca o speli cu buretele sau carpa uda si se duce mizeria.
stai, nu asta inseamna?
Unele lavabile se dizolvă când dai cu apă și detergent. Adică, e lavabilă de pe perete.
well… i never ever
babaeti cum vi se pare lorena burlacu? pa mine ma starneste rau da tot. grasu meu prost zice ca e urata si ca are maxilarele prea mari da mie imi provoaca convulsii in partea aia rusinoasa de cate ori o vad.
m-ai facut sa caut sa vaz cine e dumneaei. n-o stiam dar nooope. creepy rau mandibula aia, ceva combinatie intre Fredie Mercury si Woody Harelson. ok, esuati cativa ani pe vreo insula pustie, probabil ca mi-as reconsidera gusturile dar pe moment e no way.
cred ca pe Danutz il atrag baieteii
Persoanele grasunistice sa-si ia BMW ca sa nu mai aiba pe mana uleiuri de sarak.