Ieri eram la casa la Leroy Merlin si flirtam (ziceam eu) nevinovat cu casiera hahaha hihihi ca de aia ne-a dat FSM simțul umorului, sa facem femeile drăguțe sa rada, chiar si la locul de munca.
Si scot portofelul din buzunar, sa platesc, iar din buzunarasul cu fermoar al portofelului imi cad toate monezile pe jos, pentru ca avea slitul desfăcut.
Si dau sa ma aplec, opacica, cand o vad pe doamna ca se apleaca rapid, strange monezile si mi le da, frumos, in mana intinsa:
– Nu trebuie sa va aplecati, stati liniștit, puneti-le inapoi, asa, multa sanatate! imi zise in timp ce plecam, usor umilit.
Efectiv m-am fastacit si am plecat uitand alea ce le luasem la casa. Si dupa ce merg vreo 10 metri, aud un Domnu Domnu! gingas. In spatele meu, doamna casiera, cu produsele mele in brate:
Eu: – Of doamne, azi nu e ziua mea…
Ea: – Nu e nimic, sa stiti, o sa vedeti, maine o sa fie mult mai bine. Stiti unde v-ati lasat masina sau vreti sa sunam pe cineva?
Ba copii, va zic, de ieri sunt mega deprimat…
Așa începe!!! Bine ai venit în lumea celor bătrîni! Îți amintești, acum exact 38 de ani, cum te hlizeai la moșuleții care-și căneau (vopseau, adică) părul ca să se dea cocoși?
Sigur nu este Guest Author să-l pui pe patreon?