– Imi vreau copilul! Este al meu, trebuie crescut in religia mea, printre rudele sale.
– Copilul asta e nascut din mine…
– Si va creste cu mine!
Si asa a inceput fuga. Pe jos, noaptea, prin ploaie, cu cun copil de o luna in brate. Mancau daca aveau ce, dormeau cand gaseau unde. Trebuia sa ajunga acasa.
– Mama, am venit, eu si puiul meu…
– Ce cauti tu aici? De ce nu esti langa „dragostea ta, zeul tau”?
– Vrea sa imi ia copilul.
Se auzeau batai puternice in poarta.
Era el.
– Am venit sa imi iau baiatul. Este singurul meu baiat si trebuie sa fie crescut in felul nostru.
Alta alergare, peste dealuri, prin paduri, pana la biserica.
– Parinte, vreau sa botezi acest copil.
– Cine ii este tatal?
– Tatal sau…a murit
Si a trecut timpul. Zeul devenea din ce in ce mai pamantean. Contributia la cresterea copilului nu ii era pe plac.
Intr-o zi, pe ulita satului a aparut o masina a salvarii.
– Buna ziua, am venit dupa copilul abandonat, sa il ducem la centrul de plasare minori.
– Care copil abandonat?
– Doamna, avem acceptul tatalui si confirmarea ca sunteti o mama denaturata. Va rog sa ne dati copilul.
E un miracol ce efect are asupra psihicului unui slujbas la stat, un topor tinut de doua maini zdravene.
– Ti-am vrut numai binele…
– Ai vrut sa imi iei copilul de langa mine!!
– Esti inca prea tanara, nu poti creste un copil cum trebuie, lasa-i pe cei care se pricep la asta sa se ocupe.
Lumea ei muri inca o data….
e o poveste de viata. nu cred ca ar conta foarte mult veridicitatea ei….
Dude, esti mai versat decit Coelho si Sandra Brown (la un loc si la patrat) la stors lacrimi de crocodil cu menghina 🙂 Si mai faceai misto de Andressa, grasutz cu inima mare ce esti 🙂
Bine ca nu trec pe aici Dan C. Mihailescu, Daniel Cristea Enache sau Bogdan Stanescu ca s-ar ineca saracii.
cine sunt epigonii astia??:))
De Dan C. Mihailescu sunt sigur ca ai auzit – tipul care se balbaia pe PRO TV, dar facea cronici de carte misto.
Daniel Cristea Enache si Bogdan Stanescu sunt 2 tineri critici, foarte buni, deshtaptzi, rai si ai dracu’, care spun lucrurilor pe nume si care au cam intors pe dos in ultimii 2 ani dinozaurii si impostorii de pe la Uniunea Scriitorilor.