Am rămas cu cuvintele lui Courtney Cox, spunând E ultima oară când ne vedem în acest grup, pe acest platou, doar nu o să mai facem asta încă o dată, peste 15 ani. Atât de real și atât pumnal în inimă.

Partea urâtă a vieții. Chandler este posterul realist pentru Kids, dont do drugs! Faptul că a băgat făinuri și lichide la greu și-a pus amprenta masiv asupra lui. Arată ca Stela Popescu făcând AVC și vorbește la fel. Iar proteza sa, dumnezeule, îngrozitoare, cu fațete de alb #ffffff, ieșindu-i din gură de fiecare dată când vorbea…

Courtney Cox și Rachel Green sunt distruse de bisturiu. Fețele lor sunt doar o așezare otova de cărnuri, când vorbesc nu au mimică, nu li se mai mișcă nimic pe față, în afară de buze. Și comparația continua, de-a lungul showului, cu ceea ce erau mi-au dat o stare incredibilă de rău, nu așa trebuie și nu așa arată bătrânețea, nu la vârsta lor, nu sunt chiar atât de bătrâni. Ross are pielea de sub ochi până în dreptul nasului complet încremenită, are privirea de broscuța Oache, nu mai poate transmite nicio emoție cu ochii.

Partea frumoasă a vieții. Phoebe și Joey sunt exact la fel cum erau acum 15 ani. Neatinși de bisturiu, îmbătrâniți normal, dar Lisa Kudrow arată incomparabil mai bine decât celelalte 2, naturală, cu riduri, dar frumoasă și haioasă, nu cu un chip ca filtrul beautify din telefoanele Samsung, zero trăsături. Matt LeBlanc e gras, frumos și haios, cu o cămașă de tractorist pe el și burtică la fel, este vizibil faptul că i se rupe, își trăiește viața și nu îi pasă de părerile nimănui.

Trecând peste criticile astea minore, mi-a plăcut să îi privesc într-o circumstanță în care nu îi voi mai vedea niciodată. 6 oameni care au reușit, prin arta lor, să creeze 6 personaje atât de bine conturate încât sunt absolut separabili și interschimbabili între om și personaj. Pot să îmi imaginez liniștit viața lor de după încheierea serialului și, în același timp, să îi privesc pe cei 6 și să rămân fermecat de ei, de viața lor, de prietenia lor transpusă și în realitate, ulterior serialului.

Mi-a plăcut? Da, parțial. Nu mi-a plăcut aducerea vedetelor gen Bieber sau Beckham, singurele care și-au avut locul au fost Lady Gaga, care a făcut un număr real alături de Phoebe și Reese Whitherspoon, care a avut un rol episodic în film. Mi s-a părut așa, un pic de hai să stoarcem niște dineros și cu cei care erau prea mici să vadă Friends atunci. Nu îmi place nici cu lămâie grasul ăla care a prezentat, îmi scapă numele și nici chef să îl caut nu am. Nu mi se pare deloc funny, dacă îl scoți din scriptul lui, s-a terminat și haioșenia.

Ce aș fi vrut să fie această Reunion? Doar ei 6, povestind despre ale lor și atât. Fără invitați, fără întreruperi, fără Uuuuaaaaau îl avem pe Justin Bieber.
Pentru că Friends este amintire, este doar o pedalare pe o pantă care e aproape de final. Desigur, considerentele financiare au cerut și altceva, la urma urmei HBO tocmai ce a plătit 485 de milioane de dolari pentru dreptul de a transmite Friends, logic că trebuia să facă un spectacol atractiv. Sunt mulțumit, ca fan și ca spectator, că au făcut-o.

Dacă ați văzut serialul, vă recomand să îl vedeți, veți râde trist și vă va părea rău că s-a dus dracului viața și tinerețea. Dacă nu, mai bine nu vă uitați, nu o să vă spună nimic, doar 6 babalâci depănând amintiri, pe benzi cu bloopere. Sau ați putea să vedeți întâi cele 10 sezoane, să vă îndrăgostiți de oamenii ăia de acolo și, după aia, să bociți la reunion.