Serios, femeile sunt criminale, vă jur. Atât de delicate, atât de diafane, atât de fine încât ți-e frică să nu le bată vântul mai tare și să se stingă precum o efemeridă la apus de soare.

Așa e nevastă-mea, pe care, probabil, ați mai văzut-o. E subțire, mică, firavă, delicată, diafană, grațioasă și unduitoare ca o trestie. Ți-e frică să nu respiri mai tare sprea ea, ca să nu o dărâmi.

Dar să mor eu, când strânge capacele la sticlele de apă sau la sticluțele de medicamente, nu mai reușesc să le desfac decât cu patentul. Femeie, ce ai avut cu sticluța de Otis??

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.