Acum ceva vreme am avut pentru scurt timp viză de flotant pe un grup de whatsapp format doar din bărbați, în care respectivii domni discutau despre orice, de la bârfe mici la politici mari.

În contextul unei glume, am spus ceva ușor ironic despre soțul meu, pe care nici unul dintre domnii din grup nu îl cunoaște personal. Băi prieteni, știți cum au sărit toți să îi ia apărarea? Furci și coase, de mi-a  venit să mă duc direct la el să-mi cer scuze pentru că mă enervase.

Mi-a plăcut teribil reacția lor. M-am enervat pe moment și m-am retras în turnul meu de fildeș construit din sarcasm și gheață, dar mi-a plăcut loialitatea față de un alt bărbat. Și am vrut și eu să am asta cu doamnele mele.

Nu că aș fi fost deosebit de critică față de alte femei înainte, în general nu prea mă #futegrija de alegerile altora și astă bănuiesc că se traduce în toleranță. Dar momentul ăla a fost a-ha. Am realizat că fix asta ne lipsește nouă, femeilor: loialitatea apriori față de alte femei.

Suntem îndoctrinate de mici că trebuie să fim docile, harnice, deștepte, cuminți, frumoase și ce mama zmeului mai face o femeie de succes în ziua de azi, iar când creștem mari ne vărsăm frustrările într-o competiție toxică în care jucăm la zero cu alte femei:

  • Tu de ce te plângi de bani, ce să mai zică Alinuța care e vânzătoare?
  • Ai impresia că ești obosită, ai doar un copil, ce să mai zic eu, cu 3?
  • Ce motiv ai tu să fii obosită, ai 40j de ani și nu ai copii, trăiești doar pentru tine!
  • Siiiigur că arată bine aia, altă treabă n-are decât să aibă grijă de ea!
  • Ei și ce dacă e deșteaptă, decât să stea numai cu capul în cărți, mai bine ar merge la sală, ui la ea câta balena!
  • Păsăricile din ziua de azi sunt niște prințese plângăcioase, dacă ar ști ele cum spălam noi de mână și cum mamaie ducea rufele la râu!

Iar fetele noastre ne aud, la fel cum le-am auzit și noi pe mamele noastre. Și ajung să vadă normalitatea în umilirea verbală a altor femei, de parcă asta ne face pe noi mai grozave.

Doamnelor, singurele persoane cu care sunteți în competiție sunteți voi însevă. Și asta deja e enorm, pentru că știți foarte bine ce standarde înalte vă puneți și cum cereți de la voi să fiți și mame premium*, și mici einsteini care descoperă relativitatea zilnic, și amante care îi cutremură lumea omului pe care îl iubesc, și gospodine perfecte sau ce mai cereți voi în plus de la voi pentru a fi acceptabile față de imaginea pe care vreți să o proiectați în oglindă.

E timpul să ne unim și să ne susținem una pe cealaltă. Și să le educăm pe fetele noastre că nu concurează cu alte femei în nimic, ci trebuie să își găsească drumul în viață cu ochii îndreptați în față, nu pieziș către capra vecinului.

Lăsați bârfele meschine bărbaților. Credeți-mă pe cuvânt, excelează la asta până la un nivel la care noi, biete muritoare, nu putem nici aspira.

 

 

*vorba asta e a lui fi-miu, dar e altă poveste