Scris de dumi

Singur într-o cameră cu două tripuri
Descopăr orgia viselor ascunse printre ticuri,
Reduc lumea la tăcere, pierdut într-un eseu
Omul nu e decât o fugă între speranță și clișeu.

***
Întindem mâna să cerșim iubire
De stânca mării ne lipim încet,
Privim cu apa trece în neștire
Fără să ne zică, că anii încă trec.

***
Nu mai tremură salcia pe vale
De usucă speranțele părinților îmătrâniți
Copii ce nu-ți mai ies acum în cale
Înlocuiți de spini peste ogorul ce stăteam trântiți.

***
Nu judeca tăcerea când nu știi ce ascude
Cu salve de respect nu legeni o durere ascunsă în eșec,
Viața e un meci, dar îl vedem prea scurt în runde
Fiind nisipul din clepsedră și, nici atunci nu simți cum anii trec.

***
Mă dezmembrez încet, în versuri
Ca să mai bucur câțiva puritani
Când voi ajunge doar un pumn de resturi
Doar prin cuvinte, un întreg voi fi și peste ani.

***
Unde duc potecile pe care nimeni nu a mers?
Sau drumurile ce Roma n-au ajuns să o cunoască
Ce sunt oamenii când după ei rămâne doar un vers?
Când în neștire lasă alte suflete să crească.

***
Am avut un vis de mic
Era cu „prin piață umblă vorba”,
Când grâul va fi din nou în spic
Cum îmbătrânesc departe de Moldova.

***
Am șters cu palma amintitile
Când am zidit pereți în fața ușilor deschise,
Tot ce mi-a rămas în buzunar au fost stafiile
Și măștile uitate departe în culise.
Eu mi-am dorit o scenă ca să ard
În fața unor oamnei trecători,
Ca o tornadă, lacrimi eu aș vrea să rad
Și, de pomană, v-aș cerși mărunți fiori.
Dar unde să mai ard? Sunt doar cenușă
O servitoare îmi zâmbește măturându-mă,
În urma mea rămâne doar o scenă pusă
Și un copil peste un secol fredonându-mă.

Am încercat să lupt cu gândul
Dar m-a învins,
M-a transformat într-o idee
După care, liniștit, a plâns.

***
Cursiv încerc să dau un curs ideilor
Dar poezia nu mă lasă, nu prea vrea
Sunt suma tuturor condeielor
Pe care le-am citit în viața mea.

***
Și totuși, în urma mea
Va mai rămâne-un rând
Ce se dorea a fi scris demult
Doar așa să fie liber
Căci aș putea să-l uit.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.