Nu mi-a plăcut niciodată să fiu sub influența drogurilor. Desigur, de-a lungul timpurilor, am încercat diverse chestii, sunt de părere că, în viață, trebuie să încerci orice, ai o singură viață și mai bine să regreți că ai făcut decât să te întrebi oare cum ar fi fost. După mai multe experiențe de gen, am conchis că, de fapt, organismului meu nu îi place să își piardă controlul și să meargă pe automat. Nu, nici măcar la iarbă, mă iau atacurile de panică după. La restul nu îmi aduc aminte.

Anyway, am făcut introducerea asta lungă pentru a povesti ceva, legat de poza de mai sus.
Acum vreo 18-19 ani, îmi închiriasem un apartament în Vitan, ceva cu două camere, găsisem la un preț foarte bun, 100 de dolari pe lună, total acceptabil pentru salariul meu mizer de întinzător de cabluri UTP, șofer, femeie de serviciu, transportator de bani și ce mai făceam eu acolo.

Eram și sunt și acum un tip liniștit. Nu sunt vreun party people, nu îmi place să ascult muzică tare, îmi dă o stare de neliniște, nu fac gălăgie, nu mă cert, nu ridic vocea, singura mea hibă este că mai înjur, din când în când, dar chestii obosite, nimic spectaculos. Practic, prezența mea în bloc era când veneam seara/noaptea de la muncă și când plecam dimineața, în rest, nu mă vedea nimeni, nu mă știa nimeni.

Ei, chiar și în condițiile astea, boșorogul care stătea sub mine m-a reclamat la administrație și la proprietar că mă vede toată ziua drogat și că aduc drogați la mine în apartament și ne drogăm toți acolo și facem scandal, el nu poate nici să doarmă, nu mai zice de mirosul de marihuană care vine din baie și îl deranjează.

Evident, proprietarul, care mă cunoștea, a râs și nu l-a băgat în seamă. În schimb, administratorul și vecinii au devenit extrem de suspicioși, pentru că, iată, eram drogatul de la 2, doar a zis domnul Sandu, vecinul lui, care stă aici de zeci de ani, persoană serioasă, doar nu o să mintă. Inclusiv stăteau și supravegheau când vin eu de la muncă, să vadă dacă sunt drogat (eu venind cu mașina de la firmă, de altfel), vecinii de pe palier deschideau ușa când mă auzeau că bag cheia în broască, să arate că sunt la post, chestii de astea.

Bineînțeles că ne-am certat, în fața blocului, cu mare circ, pentru că singurul om care venea la mine, rar, era prietena mea de atunci, care a venit, într-o zi, plângând, în casă, pentru că domnii pensionari de la intrare bombăneau, când a trecut, că Iar aduce curve acasă drogatul de la 2. Normal, cearta le-a demonstrat că sunt un drogat și că e clar ce fel de om a adus acasă ăla care închiriază.

Oricum, ideea de bază este că, fără nicio jenă, într-o lume paralelă, unde nu aș avea copii și responsabilități, pensionarilor de genul acesta le-aș turna benzină pe sub pragul ușii, aș lipi ușa cu adeziv instant și după aia aș mai vedea ce aș face.

Nu Punisher, dar ceva asemănător. Pensionarisher.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.